Din țara care reprezintă a patra putere economică mondială s-a mutat în cea de a cărei existență multă lume habar nu are. Acesta este traseul pe care l-a urmat Klaus-Peter Feller, neamțul care a ales Republica Moldova în defavoarea Germaniei. Dorința de a reuși la Chișinău, de a cunoaște oamenii de aici, de a construi relații cu aceștia și de a-i schimba, atât cât poate, în nemți, a fost mai puternică decât instinctul de conservare, care îl îndemna să opteze pentru confortul traiului de acasă..

Mentalitatea e de vină

Știa că nu va avea drumuri „ca în Germania”, era la curent că mentalitatea oamenilor este diferită, cu toate acestea, R. Moldova îi rezerva și alte surprize neplăcute. Una dintre acestea, neluată în calcul, este lipsa de punctualitate, precum și gestionarea haotică a programului zilnic. „Punctualitatea o deprinzi din copilărie. La fel și programul, pe ore, în funcție de ritualurile din societate. În Berlin, la ora 20 nu mai vezi copii și tineri pe străzi, iar dacă la ora 22 un polițist întâlnește un copil plimbându-se cu părinții, acesta îi întreabă încotro se îndreaptă și dacă nu au nevoie de a fi conduși acasă”, spune Feller. Peter Feller îi descrie pe basarabeni ca fiind oameni calzi, cu care poți construi relații de amiciție și, mai apoi, prietenii trainice, de nădejde. Timpul petrecut la Chișinău l-a îmbogățit cu mulți prieteni și i-a adus oportunitatea fericită de a lucra direct cu tinerii, contribuind la formarea lor, de la catedra universitară.

„La lecțiile pe care le desfășuram în universitățile din capitală, din cei aproximativ 100 de studenți prezenți, doar cinci ciuleau urechile la ceea ce spuneam. Asta vorbește, la modul nu prea laudativ, despre interesul pe care-l au tinerii față de studii”, povestește neamțul. În cei 16 ani petrecuți printre studenți, n-a reușit să înțeleagă mentalitatea majoritară de „furt al propriei căciuli” și cu atât mai puțin sentimentul de satisfacție al acestora atunci când le reușește asta. În opinia sa, aceasta e și principala explicație pentru „paradoxurile moldovenești”. Vorbind tot despre prieteni, Klaus-Peter a ținut să evidențieze că actorii de la Teatrul „Satiricus” sunt printre cei mai dragi din această categorie, ceea ce explică faptul că aproape în fiecare weekend din timpul stagiunii poate fi văzut în sala de spectacole. Deși nu înțelege replicile personajelor de pe scenă, el ajunge la mesajul pieselor urmărind mimica actorilor. Vorbind despre rolul liderilor în societate și efectul atitudinii acestora asupra celor care fac parte din comunitatea pe care o conduce, Feller rămâne în lumea teatrului, folosind exemplul bunului său prieten, directorul scenei de la „Satiricus”, Alexandru Grecu. „Atunci când starea lui de spirit este una pozitivă, el reușește să transmită această stare și colegilor săi, iar aceștia sunt minunați pe scenă, dar dacă, din diverse motive, Sandu vine trist la teatru, nici actorii nu-și mai fac treaba atât de bine”.

Paradoxurile moldovenești

Ceea ce reușește să-i mențină dorul de Germania este mentalitatea noastră. Pentru Klaus-Peter Feller a fost mai simplu să înțeleagă de ce Moldovei cei 20 ani de independență nu i-au adus un loc în rândurile statelor de drept, cu o democrație solidă și economie de piață funcțională. Nu absența resurselor naturale, nu legile din „Monitorul Oficial”, nu doar politicienii sunt cei care poartă vina sorții acestui stat. Mentalitatea cetățenilor, în opinia sa, se face vinovată de drumurile proaste pe care mergem astăzi: „Vorbeam despre paradoxuri. R. Moldova are mii de economiști, dar nu și economie, mii de juriști, dar nu și respect pentru Lege. Nu-mi pot explica de ce moldovenii nu pot lăsa un antreprenor străin, care vine în R. Moldova cu intenția de a investi, să-și realizeze acest scop, fără a-i pune condiția mai întâi te furăm, iar apoi te lăsăm să te descurci”.

Klaus-Peter lucrează cu organizația „Crucea Verde”, care, printre altele, a avut un proiect al cărui scop era reconstrucția unei grădinițe, pornind de la o donație de 4 milioane de lei. S-a renovat la un nivel pentru care, spune el, 1 milion de lei erau suficienți. „Ce s-a făcut cu restul banilor?”, se întreabă, desigur, retoric, germanul. Situația aceasta îl deranjează, pentru că își dorește ca ajutorul care vine din partea oamenilor de bună-credință să ajungă la destinație, nu la cei care profită pentru a se îmbogăți din asta.

Despre Transnistria și corupție

Întrebat despre cum vede soluționarea conflictului transnistrean, Klaus Peter a menționat că oamenii trebuie să decidă. „Acest conflict a apărut din cauza politicienilor și e de datoria lor să-l rezolve, însă cine ar putea rezolva acest conflict sau cine vrea ca această situație să existe? Nimeni nu ne va spune. Dar oamenii suferă de pe urma acestei situații”. Feller a menționat că politica de aici se construiește pe manipulare, iar pentru a nu cădea în această prăpastie care nu ne permite a vedea realitatea, trebuie să punem la îndoială ceea ce ni se spune și să punem întrebări celor care fac promisiuni.

Referitor la fenomenul corupției, el spune că anumite laturi ale acestui flagel sunt exagerate, chiar dacă admite că exemplul pe care îl oferă în continuare nu este unul reprezentativ pentru situația din țară. A suportat trei operații succesive în R. Moldova și toate au fost succese. Văzându-se sănătos, a avut dorința de a mulțumi acelor medici, însă moldovenii se grăbesc în a califica acest gest drept un act de corupție, ceea ce nu e deloc corect, în opinia lui. „În Germania, dacă un bolnav dintr-un sat cheamă medicul acasă, acesta îi oferă zece ouă sau, dacă e Crăciunul, o gâscă, dar acesta nu e un mijloc de a mitui, ci e un fel de a mulțumi din inimă”. Inevitabil, discuția ajunge și la femeile din R. Moldova, despre care recunoaște că au o frumusețe naturală aparte, cu o remarcă tristă însă în ce le privește pe reprezentatele locale ale sexului slab. Peter spune că „odată ce se căsătoresc, ele uită să își mai acorde atenția cuvenită, iar o asemenea atitudine nu face altceva decât să permită instalarea bătrâneții atât în spirit, cât și pe chipurile lor mult mai devreme decât ar trebui”.

Născut în Berlin, Peter a apucat vremurile când capitala a fost împărțită în două și a trăit ziua unirii celor două Germanii. În acest context, Peter a vorbit despre nemulțumirea nemților din Vest de a plăti taxe și impozite mai mari până astăzi, pentru aducerea la un nivel apropiat al Germaniei de Est. Cu toate acestea, nostalgia tinereții în capitala germană ruptă în două încă îl mai bântuie. „Berlinul pe vremuri era mult mai frumos”, suspină cu nostalgie el.

Spre final am reușit să aflăm de ce, totuși, Peter a ales R. Moldova. Răspunsul a venit simplu: „Acolo unde iubești, acolo e și casa ta”.