Atitudini

Un motiv în plus pentru care vreau în Europa

Deşi când am aflat prima dată de diferenţele enorme de preţuri între produsele bio şi cele modificate genetic, mi s-a părut o cheltuială prea mare, acum stau pe gânduri. Sau mai bine zis, îi dau dreptate.

De câte ori vine mămica la Chişinău ne pune la curent cu ultimele emisiuni despre nocivitatea nitraţilor. Şi ne încurajează să mergem acasă, la Antoneşti, după produse naturale.

Dacă urmăriţi, în mod constant, ştirile despre toxicitatea unor alimente modificate sau stropite cu fel şi fel de insecticide, vi se taie pofta de mâncare. Varza este un produs sintetic. Se face în laboratoare japoneze dintr-o pastă verzuie. Asta am văzut eu la ştiri. Icrele roşii sunt vopsite şi alterate. Peştii sunt foarte vechi şi nu sunt păstraţi la temperatura impusă de producători. Pâinea conţine un ameliorator cancerigen. Verdeţurile sunt şi ele umflate cu chimicale pentru a rămâne veşnic verzi. Roşiile sunt coapte artificial. Puii sunt crescuţi în două zile. Porcii sunt modificaţi genetic. Porumbul la fel. Harbuzul conţine foarte multe toxine. Citricele au coaja otrăvită de soluţiile cu care au fost stropite. Piersicile sunt coapte în vagoanele de transport cu ajutorul gazelor de eşapament. Ciupercile sunt crescute cu sacii în garaj. Conservele metalice nu sunt igienice. Cartofii sunt îmbibaţi cu silitră. Băuturile sunt pline de conservanţi.

Mergem la piaţă, şi dacă acum zece ani alergam printre mese să căutăm cele mai arătoase produse, astăzi ne chinuim să găsim ţăranii adevăraţi, cu produse naturale, viermănoase şi scofâlcite. Ardeii cei mai mici, roşiile care încep să se strice, pătrunjelul un pic pălit. Doar-doar mâncăm şi noi mai sănătos.

Dacă cineva ne spune că un produs e bio, îl privim cu neîncredere. De unde să ştim, cine va verifica pentru noi acele produse, nu suntem minţiţi? În Europa nu te pot minţi, fiindcă există o monitorizare atentă. Produsele sunt testate. Şi chiar dacă nu, poţi proba. O portocală bio, ţinută la temperatura camerei, se strică în câteva zile. Eu am aici, acasă, câteva portocale de când l-am cunoscut pe soţul meu. Mai am una din Timişoara la Tomeşti. Le voi transforma în moştenire de familie.

Vreau cât mai multe magazine bio autentice aici, la Chişinău. Ouă de patru categorii: ieftine şi necalitative, calitative – dar produse de găini necalitative, produse de găini bio, dar care stau închise în spaţiu mic, şi ouăle cele mai gustoase: de la găini bio, care se plimbă sub cerul liber. Aşa am văzut în Occident.

Vreau mâncare sănătoasă, dar până se aşază lucrurile la noi, până vom avea încredere în produsele din comerţ, până atunci, noi ce mâncăm, fraţilor?

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *