Când a debutat, un poet neștiut la față de nimeni, Dmitri Miticov, cu volumul Numele meu e Dmitri, nu puțini din spațiul nostru au crezut că e vorba de o glumă de-a lui Dumitru Crudu, cu apropouri la volumul său Falsul Dimitrie. Faptul că se diferenția de cartea lui Dumitru nu a dat prea mult de gândit, nu atâta vreme cât se credea că e o reinventare. Însă cartea nu lăsa dubii: autorul e basarabean.
Apoi a urmat volumul Dmitri: uite viața, și mai consistent decât debutul, cu o voce tot mai personală și mai puternică, ceea ce a dus la concluzia că poetul din Dubăsari, cu numele Dmitri Miticov, e un poet real și nu un pseudonim al unui poet deja existent.
A urmat o lansare de carte. Și atunci a venit și surpriza. Da, Dmitri Miticov e un poet de sine stătător, dacă îmi dați voie să mă exprim așa, dar nu e din Dubăsari, ci din Târgoviște, și nu se numește Dmitri Miticov, ci Robert Mîndroiu, ba mai mult – absolvent de matematică.
Ultima sa carte, Dmitri: genul cinic, apărută în 2015 la Editura „Cartea Românească”, e una dintre cărțile valoroase publicate anul trecut. Fără o ruptură clară de cărțile precedente, dar cu un timbru tot mai puternic, acest ultim volum îl așază pe Dmitri în primele rânduri ale generației din care face parte.
Dacă e vorba de un poet din Dubăsari, trebuie să îi facem dreptate și să ne întâlnim cu el. Lectura autorului dă la iveală pentru cei atenți nuanțe mai ușor de prins decât la o citire grăbită a textului. Iar lui Dmitri îi merge vestea nu doar pentru calitatea textelor, ci și pentru savoarea lecturii. De aceea e bine să vă faceți timp pentru o astfel de întâlnire.
O carte incitantă, alertă, ironică, cinică (etică & estetică) cu care vă puteți întâlni la Biblioteca Națională, și nu doar cu cartea, ci și cu poetul „basa", Dmitri Miticov, în cadrul serilor cenaclului Republica, pe 11 martie, la ora 18.30.
