Atitudini

Un premiu pentru Dorin Chirtoacă

Apoi, mai aflăm de câte o crimă, un accident rutier sau o vizită diplomatică a nu-ştiu-cui spre nu-ştiu-unde. Apoi – referendum, proteste, candidat, referendum, proteste, posibil candidat…

Singurul nostru noroc e că mai există câte un tânăr olimpic sau că mai face Chirtoacă vreo glumă. Aşa mai avem şi altfel de ştiri. În rest, doar zvonuri şi veşti proaste. Nu putem fi decât depresivi. Ar trebui să ne gândim să premiem ştirea săptămânii. Dar să premiem ştirile pozitive. Sau măcar cele care ne fac să zâmbim. Fiindcă şi aşa ne-a muşcat frigul de oase, bugetul de buzunar, alegerea preşedintelui de speranţe. Să avem şi noi un moment de relaxare, de voie bună.

Aşa că eu l-aş da la ştirile săptămânii pe primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă, pentru că a găsit o cale de a fructifica timpul pierdut la proteste. Eu îmi amintesc că la mine în sat era o fabrică de sticlă, Stitom SA, care a funcţionat din 1820 până în 2004. A trecut răscoala din 1907, reformele, cele două războaie mondiale – şi nu s-a închis. A venit tranziţia şi s-a închis. Dar îmi amintesc cu precizie că primele amânări de salarii au avut loc în urma primelor greve.

Un sistem defectuos de centralizare şi livrare a banilor la nivel naţional, fiindcă fabrica noastră avea cele mai multe comenzi pentru export (Germania, SUA, Italia – nouăzeci la sută din producţie), la care s-a adăugat febra grevelor şi a protestelor, a marilor schimbări, care au dus fabrica de sticlă la faliment. A fost cumpărată de un tip pe nume Petroman şi închisă.

De atunci, privesc protestele realizate ziua în amiaza mare ca pe cea mai sigură cale spre colapsul financiar. Şi uite că primarul nostru, ca un bun administrator, este precaut şi ia măsuri. Dumnealui a găsit calea de a împuşca doi iepuri dintr-o puşcătură. Fiindcă, ştiţi deja, comuniştii s-au familiarizat într-atât cu ieşirile în stradă, încât au protestat împotriva zăpezii. Ia-ţi, Doamne, darurile înapoi! Ei sunt supăraţi şi jigniţi de zăpada lui Dumnezeu. Care era, sâmbăta trecută în PMAN, de zece centimetri. Deşi, la mine în faţa blocului, avea maximum cinci. În fine, nu ştiu, poate în centru a nins mai hotărât.

Dar să revin. Domnul primar nu l-a contestat pe Dumnezeu că a nins, dar le-a dat comuniştilor soluţia ideală, ca să se ferească pe ei de zăpadă şi pe noi de colapsul financiar: câte o lopată pe cap de protestatar, ca să curăţăm oraşul nostru de zăpada Domnului.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *