Nu e chiar greu să faci această operaţie şi, deseori, nu poţi să nu constaţi că deosebirile sunt minime. Astfel, unul dintre primele personaje pe care le-am ghicit e politicianul T.T. Acesta este liderul unui important partid de dreapta, proprietar al unui ziar şi un om foarte ranchiunos. Se războieşte cu toată lumea, dar cu precădere cu politicienii cu vederi româneşti. Războiul său e foarte dur şi e unul total contra celor care, la fel ca şi el, militează pentru Unire. E clar pentru toată lumea care a citit romanul că T. T. nu poate să fie nimeni altcineva decât Iurie Roşca. La fel de uşor l-am identificat şi pe Nicolae Dabija în spatele politicianului-poet, pe care T.T. vrea să-l facă terci. Cei care îl cunosc pe Mihai Cimpoi şi ştiu că într-o perioadă a fost atât deputat în parlament, cât şi preşedinte al Uniunii Scriitorilor sunt sigur că îl vor recunoaşte sub numele de Vasile Bivol. Nu insist mai departe cu decodificarea şi decojirea personajelor, dar vreau să spun că una dintre explicaţiile pe care am găsit-o e că prozatorului realmente i-a fost frică de eventualele reacţii ale celor care ar fi putut să se regăsească în carte, pentru că, trebuie s-o spunem pe româneşte, unii dintre ei apar în această naraţiune într-o lumină cam întunecată. Probabil, din cauza asta, autorul le-a dat alte nume. Dar poate că nu-i vorba despre asta, ci de un elementar procedeu literar. Schimbându-le numele, dar păstrând foarte mult din trăsăturile lor civile, autorul a încercat să aţâţe curiozitatea cititorilor basarabeni faţă de aceştia, care erau fie actanţii, fie personajele din umbră ale multor evenimente obscure şi inexplicabile din perioada 1997 şi 2001, când a fost detronat Guvernul Sturza şi la putere au venit comuniştii. Una peste alta, o mare performanţă pe care o înregistrează aici Nicolae Rusu e că-l „miroase” foarte bine pe Iurie Roşca. Ţinând cont că romanul a fost scris până în 2005, nu putem să nu recunoaştem că prozatorul a intuit foarte bine caracterul duplicitar al acestui politician, care una zicea şi cu totul alta fuma. T.T. în romanul lui Nicolae Rusu seamănă cu un profitor, dar şi cu un trădător, totodată. Iată cum îl descrie pe acest politician un personaj cu numele Josanu: „Şi, în genere, nu înţeleg de ce are doar grija partenerilor din alianţă, îi hăcuieşte la dreapta şi la stânga, în timp ce faţă de adversarul lor comun se comportă cu mănuşi albe…”.
Da, e adevărat că romanul are şi anumite scăderi. Înainte ca personajele să se manifeste în anumite situaţii concrete, alte personaje deja ne-au familiarizat cu concluziile lor asupra acestora. Un alt defect e că, pe alocuri, romanul e prea jurnalistic. Lacunele astea nu pot însă eclipsa calităţile romanului care mai e şi o poveste emoţionantă despre cum un ofiţer de poliţie cu vederi de dreapta încercase să fie racolat de Securitate. Rezumând, putem spune că Nicolae Rusu a scris un roman valoros despre nişte timpuri foarte încurcate.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
