Unde ajung trenurile cu ucrainenii deportați în Rusia și ce se întâmplă cu ei după ce scapă din orașul Mariupol?

După săptămâni de zile de bombardamente neîncetate, mulți dintre ucrainenii care se ascund încă printre ruinele Mariupolului se văd nevoiți să se predea trupelor proruse care le asediază orașul și din cauza cărora au rămas fără hrană și apă. Odată ajunși la destinație în Rusia, civilii ucraineni descoperă că au fost deportați în zone aflate la sute sau chiar mii de kilometri distanță de estul Ucrainei, informează Reuters cu referire la Digi24.ro.

Mila Pancenko, o ucraineancă de 53 de ani din Mariupol, a spus că a părăsit orașul pe 17 martie când trupele cecene au cucerit cartierul în care se afla și urmau să își înființeze o bază de operațiuni în blocul în care Pancenko și alți zeci de civili se adăposteau.

Rămași fără hrană și apă, Pancenko a spus că nu a avut de ales și s-a urcat în mașinile puse la dispoziție de soldații ceceni pentru a fi duși în zonele din Donețk controlate de ruși.

Civilii ucraineni au fost transportați cu mașina și apoi cu autobuzul în satul Bezimenne, acolo unde poliția separatiștilor îi „procesează” pe ucraineni, potrivit lui Pancenko.

„Am fost întrebați dacă avem vreo legătură cu forțele armate ucrainene sau dacă știm pe cineva din Batalionul Azov”, a spus Pancenko, referindu-se la grupul care face parte din Garda Națională a Ucrainei și pe care Moscova o acuză de abuzuri comise împotriva vorbitorilor de rusă.

Ucraineanca nu se găsea pe nicio listă cu persoane de interes pentru separatiști, așa că a fost urcată din nou în autobuz cu destinația Taganrog, un oraș din regiunea rusească Rostov.

Ucrainenii sunt deportați în sanatorii din centrul Rusiei la sute de kilometri de casă

În Taganrog i s-a spus că va fi transportată într-o altă parte a provinciei învecinate cu Ucraina și a fost urcată într-un tren împreună cu alți 200 de ucraineni. Odată ce au ajuns la destinație, Pancenko a aflat cu stupoare că au ajuns în provincia Tula din centrul Rusiei, în orașul Suvorov, aflat la aproape 1.000 de kilometri de Mariupol.

„Era multă poliție. Gara era închisă așa încât niciun civil rus nu putea să se apropie de noi”, a spus Pancenko, adăugând că se adunase o mulțime de oameni să îi întâmpine, dar că fiul unui prieten din Tula nu a fost lăsat să intre. „Am fost întâmpinați bine, cu prăjituri.”

De asemnea, Pancenko a povestit că ea dar și alți ucraineni au fost transportați apoi de autoritățile ruse într-un sanatoriu din Tula numit Krainka. Acolo, a primit o cameră cu un mic frigider, un televizor și două paturi. Pe masă a găsit tradiționala tartă dulce, biscuiți, apă și ceai rece.

După ce a ajuns la sanatoriu, Pancenko, care a lucrat ca administrator la o fabrică de cisterne înainte de război și era membru al consiliului local, a spus că i s-au luat amprentele, a fost pozată și chestionată de față cu un procuror.

Pancenko, vorbitoare de rusă și ucraineană, a fost întrebată dacă vorbitorii de limbă rusă din Ucraina au fost discriminați din 2014 și până în prezent. În acel an, Rusia a anexat Crimeea în timp ce regiunile separatiste Donețk și Lugansk s-au reintitulat drept republici populare cu ajutorul Moscovei.

Unul dintre motivele prin care Rusia și-a justificat invazia din Ucraina, pe care Kremlinul o numește „operațiune militară specială”, a fost că încearcă să îi apere pe vorbitorii de rusă de „agresiunea” naționaliștilor ucraineni, o acuzație pe care Kievul o neagă.

„Am spus doar că pot să vorbesc ucraineană și că îmi place acest lucru. Am spus că nu am observat nicio suprimare a [limbii] ruse”, a menționat Pancenko.

După 10 zile petrecute în sanatoriul Krainka, ucraineanca a spus că a reușit să îi convingă pe ruși să o lase să plece pe motiv că va locui la familia unui vecin de-al ei din Mariupol care a plecat împreună cu ea.

Odată ce a părăsit sanatoriul, Pancenko și vecinul ei s-au dus la Moscova de unde au plecat spre statele baltice. Într-un final, femeia a reușit să se stabileacă la Brescia, în nordul Italiei.

„Planul meu este să strâng niște bani și să mă întorc acasă în Mariupol, dacă rămâne parte din Ucraina”, a spus Pancenko. „Vreau foarte tare să mă întroc în Ucraina.”

Trenurile cu ucraineni care traversează Rusia

Natalia Bil-Maer, o altă ucraineancă din Mariupol, a fugit din subsolul unui bloc de apartamente în care ea, soțul ei și cei doi copii, unul de șase ani, altul de șapte, în timp ce rușii își instensificau asaltul asupra orașului de la Marea Azov.

Familia plănuia să meargă în orașul de coastă Berdiansk, la vest de Mariupol, dar ruta lor a fost blocată de bombardamente.

„Mai aveam o singură cale de scăpare pentru că acea parte din oraș era controlată de soldații ruși. Așa că ne-au transportat de acolo și am fost deportați în Rusia”, a povestit Bil-Maer.

În timp ce traversau teritoriul controlat de ruși, Bil-Maer a spus că ucrainenii erau chestionați și bărbații erau verificați pentru a-i separa pe civili de combatanți.

Pe 23 martie, Bil-Maer se găsea pe sol rusesc în gara din Taganrog.

„Au fost multe vorbe frumoase care ne erau adresate: ”V-am salvat. Vă vom hrăni”, a povestit Bil-Maer, care spune că a observat trenuri cu ucraineni plecând din gară spre destinații din Rusia centrală precum Tambov și Vladimir.

„Era clar că fiecare tren se ducea în altă parte.”

Imediat ce i-a fost permis să își folosească telefonul, a sunat o mătușă din Krasnodar, care locuiește pe partea opusă a Mării Azov față de estul Ucrainei, care a venit să îi ia.

Odată ajunși în casa mătușii ei, Bil-Maer a spus că era foarte reticentă să iasă pe stradă pentru că se săturase să i se tot spună de către străini că Ucraina este de vină pentru declanșarea războiului pentru că i-ar fi atacat pe vorbitorii de rusă din țară.

Ucraineanca a spus că mulți ruși vorbesc despre aceleași lucruri ca cele care sunt reproduse în mass-media din Rusia și care reprezintă retorica oficialilor de la Kremlin, inclusiv că civilii ucraineni ar fi fost uciși de forțele armate ale Ucrainei pentru a discredita imaginea Moscovei.

La scurt timp după ce a fost preluată de mătușa ei, Bil-Maer a plecat în Georgia împreună cu familia sa. Soțul ei a părăsit Ucraina în mod ilegal întrucât bărbații sunt obligați să rămână în țară pentru a lupta în război. Ucraineanca a spus că nu știe când se va întoarce acasă și că îi este greu să obțină ajutor de la ambasada ucraineană.

Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe din Ucraina, Oleg Nikolenko, a menționat că Ucraina a trebuit să-și închidă misiunile diplomatice din Rusia din motive de siguranță, dar că ambasadele din țările învecinate vor oferi asistență consulară ucrainenilor deportați în Rusia pentru a-i ajuta să se întoarcă acasă.

Sursa: Digi24.ro