Or, în 2012, în municipiul Chișinău, care produce 47.5% din PIB la nivel naţional, atrage până la circa 62% din investițiile publice, arată studiul „Analiza distribuției geografice a creșterii economice în Republica Moldova”.
Conform studiului realizat de Centrul Analitic „Expert-Grup”, principala discrepanță, din punct de vedere teritorial, este concentrarea excesivă a activităților economice în municipiul Chișinău, fiind urmat cu un mare decalaj de către municipiul Bălți. Mai mult, concluzia la care au ajuns autorii studiului este că „în Republica Moldova există două realități economice paralele: pentru întreaga țară, cu excepția Chișinăului, economia este una preponderent agrară, în timp ce în capitală şi, parțial, Bălţi, aceasta este mai mult axată pe servicii şi industria prelucrătoare”. Așadar, persistența acestor discrepanțe duce la înrădăcinarea dezechilibrului social-economic, compromițând dezvoltarea uniformă a țării.
Trecutul sovietic ne urmărește
Pe parcursul anului precedent, ca răspuns la creșterea economică înregistrată în republică, s-a observat o dinamică pozitivă pe piața de muncă. În pofida acestui fapt, ineficacitatea utilizării forței de muncă în economia Republicii Moldova iese în evidență, ceea ce scade din competitivitatea economiei moldovenești pe termen mediu. Studiul arată că aceste nepotriviri nu sunt altceva decât o reminiscență sovietică, iar această problemă a ajuns în vizorul autorităților abia la începutul anilor 2000, când a fost pus la cale planul de stabilire a unui cadru normativ și instituțional de dezvoltare regională. Impactul acestuia s-ar resimți doar pe termen lung, deși stabilirea cadrului de politici nu a fost însoțită de componenta analitică și statistică.
„Astfel, lipsa datelor statistice și analizelor subminează eficiența politicilor și le reduc la un proces „miop” și conjunctural, fără a aborda factorii fundamentali de dezvoltare”, scrie în studiu. Mai mult, elaborarea şi implementarea cadrului de dezvoltare regională, până în prezent nu a avut un impact semnificativ asupra egalării potențialului economic între regiuni. „Dimpotrivă, în ultimii ani au început să se manifeste unele evoluţii alarmante de divergenţă între regiuni. Practic, se configurează unele tendinţe contradictorii în dezvoltarea regională”, se concluzionează în analiză.
Chișinău – buricul Moldovei
Conform statisticilor disponibile, pe parcursul anilor 2009-2012, Hânceşti, UTA Găgăuzia, Cimişlia, municipiul Bălţi şi Străşeni au primit împreună aproximativ 25% din totalul investiţiilor din bugetul de stat, comparativ cu municipiul Chișinău, unde investițiile au crescut din 2007 de la 12,6% până la 62% în 2012. În aceste condiții, capitala rămâne a fi principalul pol de concentrație regională a populaţiei, a PIB-ului, a producţiei industriale şi de servicii, precum şi a investiţiilor din toate sursele. Potrivit Biroului Național de Statistică, în 2013, aproape 60 la sută din activitățile industriale din țară erau concentrate în municipiul Chișinău, 18,3% – în regiunea Nord şi 15,5% – în regiunea Centru. Cele mai mici ponderi în totalul producţiei pe ţară le dețin regiunea Sud şi UTA Găgăuzia.
Discrepanțele persistă chiar și dacă am exclude din analiză capitala. Studiul arată că „investiţiile publice sunt preponderent concentrate în zona centrală, campionul fiind raionul Hânceşti, iar investiţiile private, în nordul republicii – Bălţi şi Drochia. În aşa mod, asistăm la un paradox al dezvoltării regionale, când investiţiile publice nu sunt distribuite nici pe principiul echităţii – cei mai săraci primesc cel mai mult, nici pe principiul prioritizării raioanelor cu cele mai multe investiţii private”. De exemplu, în perioada 2009-2012, municipiul Bălţi, Drochia şi UTA Găgăuzia au atras doar 8,70% din investițiile private, în timp ce spre capitală sunt direcționate 70 la sută din acestea.
Deși aceste diferențe sunt vizibile cu ochiul liber autoritățile continuă să vorbească despre creșterea economică a țării de 3,5% . În acest context, Fondul Monetar Internațional a redus pronosticul de la 3,5% la 2%. Potrivit FMI, reevaluarea creşterii produsului intern brut se datorează „majorării moderate a producţiei în agricultură, reducerii activităţii economice a principalilor parteneri comerciali ai Republicii Moldova şi impunerii restricţiilor la importul produselor moldoveneşti de către Rusia”.
„30 de ani pentru a atinge 50% din media UE”
„Cazurile de „reducere a decalajului” în istoria economică modernă sunt foarte rare. În Europa, numai Irlanda, după 1980, şi, parţial Spania şi Portugalia pot oferi exemple demne de luat în seamă. În economia mondială, numai câteva ţări asiatice precum Coreea de Sud, Taiwan sau Malaezia, iar mai recent Estonia şi Slovenia oferă date relevante în această privinţă”, se spune în analiza „Impactul politicilor economice din Republica Moldova în perspectiva de integrare europeană”, realizată de Institutul de Politici Publice. Mai mult, conform calculelor din analiză, în cazul în care creşterea economică în Republica Moldova ar fi, în medie, de 5% anual, aceasta ar avea nevoie de 30 de ani pentru a atinge 50% din media UE.
Așadar, economia țării rămâne a fi una puternic dezechilibrată. Pentru a opri procesul de polarizare economică a Moldovei, experții afirmă că intensificarea procesului de implementare a politicilor regionale, precum şi ajustarea acestora este imperativă. Printre recomandările acestora se numără necesitatea elaborării statisticilor regionale complexe, care să corespundă celor mai înalte standarde internaţionale și intensificarea procesului de reformare şi fortificare a cadrului instituţional la nivelul unităţilor teritorial-administrative.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
