Ura istorică dintre Polonia și Rusia: Țara pe care rușii au dezmembrat-o de două ori, dar n-au reușit să o supună niciodată

Chiar dacă Polonia și Rusia provin din fondul istoric comun slav, aproape că nu există niciun moment istoric de apropiere, de înțelegere și de colaborare între cele două spații și țări. Istoria a separat Polonia de Rusia încă din Evul Mediu, iar fondul despărțirii nu are legătură doar cu diferența confesională, între catolicism și ortodoxie.

Dacă Polonia a fost conectată permanent de centrele de putere, de cultură și de civilizație ale Occidentului, râvnind la statutul unui arbitru regional în secolele XV-XVIII, Rusia a ales izolarea de Europa și relațiile de adversitate cu toate vecinătățile, proiectând a construi mai degrabă un imperiu decât un stat.

Dar ciocnirile dintre Polonia și Rusia nu au fost doar de natură militară, politică sau diplomatică.

Polonia și Napoleon Bonaparte, singurele forțe care au ocupat Kremlinul

Polonia și Napoleon Bonaparte al Franței sunt singurele forțe care au ocupat Kremlinul de-a lungul istoriei, în ultimii 400 de ani. Spre deosebire de francez, polonii au instalat la Kremlin chiar și un țar, până când s-au retras, în 1612.

De atunci, Polonia a mai administrat Moscovei o înfrângere istorică, cea din 1920, în urma căreia comunismul a fost stopat la frontierele noilor state apărute după dezmembrarea Imperiului Rus. La rândul ei, Rusia a marcat relația cu Polonia prin eforturi militare consistente de lichidare a statalității și identității naționale a acesteia. La sfârșitul secolului al XVIII-lea jumătatea răsăriteană a Poloniei (inclusiv Varșovia) a fost anexată de Rusia, la 17 septembrie 1939, după o înțelegere secretă cu Hitler, Stalin a ocupat aceeași jumătate de țară polonă iar în 1944-1945 Armata Roșie a ocupat și dezmembrat ceea ce reprezentase Polonia independentă de după 1918. Acest lucru s-a întâmplat după ce, la Katyn, în 1940, peste 40.000 de ofițeri și soldați poloni, cei mai mulți absolvenți de studii superioare, au fost masacrați din  ordinul direct al lui Stalin. În 2010, președintele Poloniei, Lech Kaczyński și-a pierdut viața la Smolensk, în Rusia, într-un accident aviatic pe care forțe politice din Polonia l-au atribuit Rusiei. Între timp, după ce a devenit membră NATO, guvernele de la Varșovia au solicitat în mod repetat să găzduiască arme nucleare americane, drept un scut mai bun de securitate în fața amenințărilor Moscovei.

Iar din 24 februarie 2022, de când președintele Vladimir Putin a ordonat invadarea Ucrainei, Polonia se află pe linia frontului cel mai vocal din NATO în favoarea susținerii necondiționate a autorităților de la Kiev.

Ce îi separă pe ruși de poloni?

Chiar dacă ambele popoare și state provin din fondul istoric comun slav, aproape că nu există niciun moment istoric de apropiere, de înțelegere și de colaborare între cele două spații și țări. Istoria a separat Polonia de Rusia încă din Evul Mediu, iar fondul despărțirii nu are legătură doar cu diferența confesională, între catolicism și ortodoxie. Dacă Polonia a fost conectată permanent de centrele de putere, de cultură și de civilizație ale Occidentului, râvnind la statutul unui arbitru regional în secolele XV-XVIII, Rusia a ales izolarea de Europa și relațiile de adversitate cu toate vecinătățile, proiectând a construi mai degrabă un imperiu decât un stat.

Ciocnirile dintre Polonia și Rusia nu au fost doar de natură militară, politică sau diplomatică. Cea mai importantă scriere literară polonă, „Pan Tadeusz” a lui Adam Mickiewicz (1789-1855), vorbește despre „eliberarea” de sub ruși, după ce Imperiul țarilor ocupase, în ultimul sfert al secolului al XVIII-lea, jumătate din țară. Până la momentul împărțirii între Rusia, Austria și Prusia (1772-1795), statalitatea polonă a funcționat după modelul federal, un Commnonwealth de astăzi (Rzeczpospolita), în care erau incluse Ucraina, Belarus, Lituania și părți din Letonia. Dacă Polonia a avut o Constituție încă din 1791, între primele din lume, Rusia a adoptat acest model abia în secolul al XX-lea și doar formal. Instituțiile Poloniei, cu toate slăbiciunile, au funcționat și rezistat în toate vremurile de criză. De exemplu, după ce conducerea civilă și militară a statului s-a refugiat în România, în noaptea de 17 spre 18 septembrie 1939, toate puterile executive și legislative ale Poloniei- împărțite între Germania nazistă și URSS- au continuat să funcționeze în exil.

Niciodată în istorie regimurile politice din Polonia și Rusia nu au fost asemănătoare, cu excepția perioadei comuniste (1944-1989), când trupele sovietice au instalat și apoi menținut sistemul totalitar la Varșovia. Repulsia politică, intelectuală și socială polonă față de metodele instituționale rusești de conducere și administrare este veche și nu are legătură doar cu bombardamentele actuale din Ucraina. La doar câteva luni după reapariția Poloniei independente, în 11 noiembrie 1918, liderul Józef Piłsudski scria prin trimișii săi diplomatici, care se străduiau să găsească o înțelegere, către Rusia bolșevică a lui Lenin, instaurată în 1917: „Există un singur lucru de spus: suntem o putere și sunteți morți! Nu pot exista relații diplomatice, deoarece la baza lor stau credința și discreția iar voi nu le meritați!” 

Chiar și miturile fondatoare ale statalității contemporane polone sunt legate tot de războaiele cu Rusia, câștigate de armatele Varșoviei. După ce, în 1919, bolșevicii au început ocuparea teritoriilor ucrainene, lituaniene și polone, proclamând republici sovietice, Armata polonă a reacționat ocupând Kievul, în 1920. Apoi, în același război, la mijlocul lunii august 1920, o bătălie în fața Varșoviei între poloni și sovietici a fost momentul decisiv al primilor ani de după Primul Război Mondial, acela în care Polonia a stopat înaintarea comunismului spre Europa. Înfrângerea Rusiei Sovietice în fața Varșoviei este acceptată azi consensual ca fiind „minunea de pe Vistula” iar ea a intrat în conștiința polonă și a căpătat o semnificație religioasă deoarece este asociată cu Adormirea Maicii Domnului, celebrată la 15 august.

Polonia și Rusia: aceeași familie, niciodată frați

Rusia, apoi URSS, a dezmembrat Polonia de două ori în istorie și a acționat mereu cu ostilitate față de aceasta, indiferent de natura statalității sau a regimului politic. În 1772-1795, prin trei împărțiri succesive, Polonia a dispărut ca stat, Rusia obținând partea ei răsăriteană (împreună cu Lituania, Bielorusia și Ucraina). Apoi, prin Protocolul adițional secret al Pactului Ribbentrop-Molotov, Germania nazistă și URSS a lui Stalin au împărțit din nou statul, dezmembrat oficial în septembrie 1939. 

Nu doar masacrul ordonat de Stalin în pădurea de la Katyn, în 1940, a conturat imaginea relației conflictuale dintre cele două state. Patru ani mai târziu, în 1944, Armata Roșie a așteptat liniștită și imperturbabilă ca trupele naziste să distrugă ce rămăsese din Varșovia și din locuitorii ei, în timpul răscoalei polone, pentru ca abia apoi să treacă la ofensivă. Acest lucru s-a petrecut în condițiile în care aceste trupe ale Moscovei erau deja pe malurile Vistulei, în suburbia varșoviană Praga. Niciuna dintre aceste acțiuni nu a fost recunoscută de Kremlin în mod oficial vreme de mai multe decenii. Tot la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Stalin a ordonat  transferul spre Vest a frontierelor Poloniei, astfel că în componența fostelor republici sovietice Bielorusia și Ucraina au intrat cele mai multe dintre teritoriile polone ocupate de Moscova prin Pactul cu Hitler din 1939. Spre Vest, Polonia a obținut recompense în ceea ce fusese, până atunci, teritoriu german.

Restabilirea democrației la Varșovia și disoluția URSS la Moscova, în 1989-1991, nu au adus reconcilierea ci, dimpotrivă, relocarea celor două state în tabere geopolitice incompatibile. Polonia a ales, din nou, alianța cu Occidentul, aderând la NATO și Uniunea Europeană. Rusia s-a străduit, mai ales sub președinția lui Vladimir Putin, să mențină în viață ultimul imperiu al istoriei. În această istorie tumultuoasă a relației dintre Varșovia și Moscova din ultimii 30 de ani a intervenit și una dintre veșnicele întâmplări tragice ale istoriei bilaterale.

În 2010, în timpul unui zbor spre Katyn, unde ar fi comemorat 70 de ani de la uciderea eroilor la Katyn, avionul președintelui Poloniei, Lech Kaczyński, s-a prăbușit și mai multe zeci de oficialități și-au pierdut viața. A fost pentru prima dată în istoria Poloniei contemporane când un șef de stat a murit în timpul mandatului iar aceasta a provocat convulsii interne și recalibrarea fără precedent a relațiilor dintre Varșovia și Moscova. Din punct de vedere politic, vinovați au fost considerați liberalii aflați la guvernare atunci, conduși de Donald Tusk. Din punct de vedere moral, Rusia era acuzată de asasinat. Aceste două îngrediente au asigurat victoriile parlamentare și prezidențiale succesive ale Partidului Lege și Justiție, începând cu 2015.

Rusia și Polonia: ce va fi în viitor?

În 2004, președintele Vladimir Putin a decretat 4 noiembrie ca fiind sărbătoare națională în Rusia, Ziua Unității Naționale. În acea zi, în anul 1612, polonii s-au retras din Moscova iar un an mai târziu, în 1613, Rusia a reușit să întemeieze o nouă dinastie a țarilor, Romanovii, care a domnit până în 1917. Unul dintre cei mai apreciați istorici poloni, Jerzy Kochanowski, amintea într-un interviu că prin instituirea acestei sărbători naționale în Rusia s-a urmărit înlocuirea aniversării comuniste din 7 noiembrie (când Lenin și bolșevicii au preluat puterea, în 1917). „S-au căutat atât o nouă dată, apropiată celei de 7 noiembrie, cât și noi eroi. În prim plan au fost aduse victoria obținută de ruși împotriva polonilor, noua dinastie țaristă a Romanovilor și renașterea statului rus”, declara Kochanowski.

Cei care așteaptă o perioadă de relații pașnice și de colaborare între Rusia și Polonia în viitor, așteaptă degeaba. Nici istoria, nici prezentul nu ajută cu nimic la fondarea acestui proiect. 

Între Moscova și Varșovia există acum cele mai reci relații din ultima sută de ani iar continuarea agresiunii ruse în Ucraina nu ajută la detensionare. Dimpotrivă, retorica politică de la Varșovia propune o linie dură față de Kremlin, inclusiv prin găzduirea pe teritoriul Poloniei a armelor nucleare: Atacurile Rusiei în Ucraina amenință pacea, securitatea și prosperitatea întregului continent. 

Ce va fi în viitor între Polonia și Rusia? Nici prietenie, nici război.

Florin Anghel, info-sud-est.ro