Valuri într-un borcan cu apă

Apoi mai avem vreo patru ucraineni, doi ruşi şi un bulgar. Aşa reiese după recensământ.

Într-o zi de toamnă, toţi o sută pleacă la cules de mere. Vine un afacerist care poate primi merele de la un singur grup. Bineînţeles că cei 90 de moldoveni au o grămadă impresionantă de mere. Afaceristul nu stă pe gânduri. Nici nu se uită spre grămăjoara strânsă de patru oameni. Şi totuşi cei patru fac o plângere că au fost nedreptăţiţi.

Cam aceasta e povestea pseudo-referendumului din 2 februarie.

Trei milioane de moldoveni au privit spre cei o sută şi ceva de mii de găgăuzi. I-au văzut la ştiri votând Uniunea Vamală. Dar i-au văzut şi răspunzând reporterilor. Ei își motivau astfel opţiunea: că nu o să stăm cu mâna întinsă spre Europa şi aşa nu avem ce le da (dar spre Rusia vom sta? – întreb eu), că şi aşa suntem săraci şi aşa vom rămâne (asta li s-a spus lor), mai bine să ne unim cu ruşii (mai bine nu!).
Însă ca o cireaşă (de plastic) în vârful unui tort (de mămăligă) s-a prezentat în Găgăuzia don’ Dodon. Că lui îi plac astfel de manifestări şi că el va mai iniţia referendumuri şi în celelalte zone ale Moldovei. Uite exact în conţinutul acestei idei bate din aripi porumbelul lui Dodon. Fiindcă printr-o astfel de declaraţie chiar şi dumnealui recunoaşte că autonomia administrativă a Găgăuziei, nu are niciun fundament legal pentru iniţierea referendumului. Pentru el, Găgăuzia sună ca Ştefan-Vodă. Ca şi cum ar spune: Sunt mulţumit cum au decurs lucrurile în acest raion, abia aştept să mergem să facem valuri în alt raion.

Patru procente din populaţie sunt invitate de nişte agitatori să voteze într-un referendum ilegal şi nici măcar din ăştia patru nu merg toţi la vot, reiese că nu am văzut decât o tentativă eşuată de sfidare şi valuri într-un borcan cu apă.

Mi-am amintit cum şi ungurii din România, care sunt într-un procent mai mare decât găgăuzii de la noi, au cerut în repetate rânduri (şi chiar în instanţe europene) autonomie. Evident că şi acolo valurile au rămas într-un borcan.

Până una-alta, găgăuzii au păpat o sumă considerabilă de bani. Bani donaţi. Donaţi aiurea. Pentru un referendum ilegal. Bani care puteau fi donaţi pentru oamenii străzii. Dar, nu. Suntem maeştrii investiţiilor de prost gust, ai spectacolelor de proastă calitate şi ai agitaţiilor gratuite.
Ce să mai spunem, ne mirăm, zâmbim pieziş şi ne e ruşine de cei ce ne privesc mergând din ce în ce mai împiedicat spre Europa. Însă e bine să ne amintim: cu o rândunică nu se face primăvară (nici măcar cu patru), iar cu valurile dintr-un borcan nu reuşim să provocăm o furtună pe mare. Doar spectacole proaste, pentru a căror dorinţă de producţie don’ Dodon îşi va frânge gâtul.