Dincolo de conţinutul incitant al cărţii, cel puţin la fel de provocatoare mi s-au părut menţiunile de pe spatele paginii de gardă: printre redactorii ştiinţifici se numără Stati Vasile, doctor habilitat în ştiinţe istorice, iar traducerea şi redactarea lingvistică a fost asigurată de Stati Vasile, doctor în ştiinţe filologice. Conform descrierilor din alte cărţi, nu poate fi vorba decât de una şi aceeaşi persoană – deşi nu putem exclude o dedublare, fie ea şi de personalitate.
Acestea fiind spuse, am un mesaj pentru domnul Petru Şornikov, anume că Vasile Stati şi-a bătut joc de cartea domniei sale, cel puţin în ceea ce priveşte traducerea şi redactarea lingvistică. Cel mai probabil cartea a fost tradusă din limba rusă, dar în care limbă anume a fost făcută această traducere nu ne rămâne decât să bănuim, nu scrie nicăieri limpede. Dacă ne luăm după menţiunea pe pagina de gardă „Asociaţia Istoricilor şi Politologilor Pro-Moldova” şi indicaţia că „Monografia este adresată istoricilor şi tuturor persoanelor care vor să cunoască istoria Patriei” am putea fi înclinaţi să credem că Patria este Republica Moldova, iar limba în care s-a făcut traducerea ar trebui să fie limba moldovenească. Dacă Vasile Stati i-a spus lui Petru Şornikov că i-a tradus cartea în moldoveneşte, atunci se cheamă că l-a minţit de la obraz. Nu este adevărat că această carte a fost tradusă în limba moldovenească.
E adevărat, Vasile Stati mai scapă pe ici, pe colo câte o voloste, o drujină, o mahnă sau un pojar, dar în rest îşi ignoră suveran propriul dicţionar moldovenesc-românesc. Nici urmă de moldoveneasca „epohă”, peste tot avem doar cuvântul burghezo-moşieresc „epocă”. Vasile Stati a aruncat la gunoi „acarcum, acarcînd, acarcît” şi a luat în braţe adverbele imperialiste: oricum, oricând şi oricât. Nici urmă de „aiest, aiasta”, peste tot „acest, aceasta”. Şi exemplele de acest fel sunt nenumărate. Vasile Stati a abandonat fără nici un fel de remuşcare limba moldovenească, în ciuda tuturor jurămintelor de credinţă profesate prin diverse publicaţii. Nu şi-a respectat nici măcar propriul dicţionar care i-a asigurat un loc veşnic în galeria ciudăţeniilor, alături de femeia cu barbă şi piticul trepied.
Ne rămâne o singură ipoteză validă: Vasile Stati a încercat să traducă în limba română volumul lui Petru Şornikov. O încercare nereuşită, din păcate. Fermecătoarea topică a limbii ruse, calchiată brutal în limba română duce la formule cel puţin hazlii, unele dintre ele aproape de neînţeles. Nenorocirea cea mare este însă la nivelul vocabularului, volumul apărut sub semnătura lui Petru Şornikov fiind înţesat de greşeli: „diversanţi” (diversionişti?), ne sar în ochi misteriosul popor al „magiarilor din Transilvania” şi nerecunoscuta regiune „Bicovina de Nord”, ca să amintesc doar câteva din numeroasele greşeli care întrerup cursivitatea lecturii pe aproape fiecare pagină. Pentru un redactor ştiinţific şi traducător habilitat de talia lui Vasile Stati numărul acesta mare de greşeli este de neacceptat. (Poate exista şi varianta în care Vasile Stati ar recunoaşte public că nu are nici cea mai mică legătură cu această batjocură şi că treaba a fost în realitate făcută de un neisprăvit cu puţină şcoală, numele şi titlurile sale habilitate fiind folosite în mod abuziv; ba chiar ar putea să-l dea în judecată pe bivolul care a realizat această traducere şi redactare lingvistică).
În sfârşit, păcat de munca lui Petru Şornikov (400 de pagini şi peste 2000 de note de subsol!) să ajungă să fie tradusă într-o limbă care moldovenească sigur nu este, dar nici o română acceptabilă la nivel academic nu poate fi considerată. Cât despre conţinutul incitant al acestui volum, rămâne să-l analizăm pe larg, cât de curând.
George Damian
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
