Vasile Tofan: Moldova la răscruce – De ce avem nevoie de un „Milei” și de o terapie intensivă pentru economie
La rascruce.
Oamenii de stat vin in diferite forme si culori. Impaciuitorul (Mandela, Havel). Animalul politic (Merkel, Basescu). Reformatorul-chirurg (Milei, Bendukidze, Bolojan).
Lucrurile in Moldova sunt insa atat de complicate incat avem nevoie de toti trei intr-unul. Impaciuitorul – pentru ca tara, divizata si dezamagita, trebuie cusuta inapoi. Animalul politic – pentru a rezista cumva in jungla asta, sa poata realiza ceva. Reformatorul – pentru ca resursele sunt deja la limita si fara a reporni economia, restul dominourilor vor pica automat.
Oricine ar fi omul, are in fata o misiune (aproape) imposibila. Si pentru ca nu exista minuni, si nici supermani politici, care sa le combine pe toate, daca as alege un singur profil, ar fi un Milei de Moldova.
Acum acest Milei ipotetic ar fi naiv / nebun sa se inhameze in acest jug, fara a fi sigur din start ca exista o aliniere pe ce trebuie facut. Nu un abecedar de lozinci – drumuri, scoli, bunastare – ci masuri concrete, inclusiv (si mai ales), pe cat de necesare, pe atat de nepopulare; de asta si evitate de generatii de guvernanti. Pentru ca unui pacient cu pneumonie, care efectiv se sufoca, nu-i dai ceai de zmeura, ci il pui pe antibiotice, oxigen si, daca e cazul, terapie intensiva.
Doar cateva lucruri – si lista e departe de a fi completa:
/1/ Viziune economica. Orice transformare incepe prin a defini o viziune clara. Pentru mine, aceasta e: Moldova ca cea mai prietenoasa tara Europeana pentru antreprenori (Moldova – Europe’s most business friendly country). Pentru ca daca vom avea afaceri de succes, vom avea si venituri fiscale pentru toate restul. Acum, „cea mai prietenoasa”, trebuie sa fie pe bune, nu declarativ doar. Asta inseamna ca atunci cand un functionar vine cu vreo licentiere, comisie, agentie, reglementare, notarizare-apostilata – prima intrebare e: asta simplifica lucrurile, sau le complica, pentru antreprenorii nostri? E unica, unica solutie pentru a da un imbold business-ului local, si a-i atrage pe cei din afara, care ezita sa vina pentru piata noastra minuscula, dar ar putea considera Moldova ca o platforma de exporturi. Asta – doar daca la noi lucrurile vor fi MULT mai simple decat la alte tari din regiune. Singapore, Irlanda, Estonia – sunt exemplele de care sa ne ghidam. E unicul nostru potential avantaj competitiv. Unicul.
/2/ Incredere, echitate. Dupa drama “nepotilor” si verisoarelor, pentru a putea face reformele necesare, increderea trebuie restabilita, inclusiv prin a taia acolo unde omul simplu vrea sa vada mai multa curatenie si echitate. Plafonarea salariilor in sectorul public la 4-5x salarii medii – inclusiv sporurile pentru secret de stat sau munca asidua sau alte ciudatenii – ar fi un prim pas. Cu foarte putine exceptii, in joburi hiper-tehnice / profiluri rare, unde incompetenta ne poate costa sute de milioane si unde nu avem optiunea sa nu platim salarii mai mari. Stand bine cu aritmetica inteleg ca aceasta plafonare nu va genera economii semnificative in tabloul mare, dar e importanta pentru contractul social si restabilirea unui minim de incredere in echitate.
/3/ Sector public. Avem ~30% (!) din toti angajatii in sectorul public. Romania, unde Bolojan suna alarma, e la 16%. Noi – aproape dublu, efectiv falimentar. In plus, chiar cu toti bugetarii, suntem la 1.1 lucratori pentru fiecare pensionar, iar ceasul demografic bate rapid contra acestui raport deja foarte precar. Lucrurile trebuie eficientizate radical. ANSA are ~1,200 de oameni (de 30 de ori mai multi ca Agentia de Investitii). Avem Agentia Nationala de Reglementare a Activitatilor Nucleare si Radiologice. Avem Inspectoratul de Protectia Mediului, dar si Agentia de Mediu (inteleg separarea autorizare vs. control, dar Estonia se descurca avand o singura agentie). Sunt zeci de institutii care trebuie eficientizate, comasate sau eliminate. Sunt sigur ca vor exista o multime de argumente, unele chiar plauzibile, de ce anume o unitate sau alta sunt absolut necesare, dar realitatea e ca daca nu reducem cheltuielile de ansamblu, nu va mai conta, pentru ca nu vom avea efectiv bani chiar si pentru lucruri vitale ca pensii sau insulina. Avem nevoie de un sector bugetar mult mai mic, dar mai eficient si bine platit. Marea majoritate sunt oameni de buna credinta, trebuie ajutati sa treaca la privat daca e cazul, unde avem o criza de lucratori si pot realist conta si pe venituri mai mari. Dar trebuie sa recunoastem ca exista si functionari nocivi, care daca ii dai afara, se restabilesc prin judecata, si le si platesti salariul pentru perioada nelucrata + despagubiri. E nevoie de o schimbare radicala aici, inclusiv in reglementarile de disponibilizare.
/4/ Proprietati „publice”. Audit big-4+ anual pentru companiile de stat, listare minim 25% la bursa, ca prim pas spre privatizare. Pamanturile, cladirile – privatizate cat mai rapid. Acum, in cel mai bun caz, sunt administrate prost. In cel mai rau – statul ia 1/10 din pretul de piata pe chirie, iar restul vine in plic unor functionari hrapareti. Pentru cei care mai cred in stat ca un bun administrator al bunului public – ganditi-va la, scuze, veceul din vama sau o gradina publica, si comparati-l cu cel de la McDonalds sau La Placinte. Bunul e administrat eficient atunci cand exista un proprietar / gospodar. Statul si proprietatea colectiva, in marea majoritate a cazurilor, e un administrator prost, pentru ca daca un bun apartine tuturor, el nu apartine nimanui, iar atitudinea e corespunzatoare. Am vazut-o din plin in cazul Moldatsa.
/5/ Reforma fiscala. Nepopulara, dar absolut necesara si nu poate fi amanata, pentru ca nu ne putem imprumuta la nesfarsit. Poti taxa 5 lucruri: investitii, munca, capital, consum, vicii. Exista consens pe vicii. Ca sa ai bani de consum insa, trebuie sa incurajezi investitiile, munca si acumularea de capital. Toti spunem ca vrem sa trecem de la un model bazat pe remitente+consum, la unul bazat pe investitii si exporturi, care sa genereze mai multa bunastare. Atunci trebuie sa taxam lucrurile corespunzator.
/6/ Reforma APL. Foarte complicat, pentru ca s-a ajuns atat de departe pe optiunea mult prea timida cu minimul per primarie la 3,000 (pe cand Romania, mult mai bogata, deja ne spune ca si la 6,000, media lor, modelul nu e sustenabil, Bolojan il vrea la ~18,000). Reforma care, in plus, ne costa cam ~6 mlrd in bonusari de amalgamare (ca si comparatie, impozitul anual pe venitul din munca tuturor moldovenilor aduce ~11 mlrd). De asta pledam pentru ~40 de municipalitati, cu eliminarea raioanelor. Intrebarea e daca se mai poate repara acum, ca s-a ajuns atat de departe pe formula actuala. Complicat.
/7/ Codul muncii. O mare frana pentru economie. Trebuie rescris din temelie, astfel incat companiile sa fie incurajate sa angajeze, regulile sa fie mult mai simple, dar si sa poata disponibiliza oameni daca e cazul. O piata de munca mai fluida si flexibila incurajeaza crearea de noi joburi. Acum avem situatii halucinante cand un angajat te fura, dar tot nu-l poti da afara, pentru ca a plecat subit in concediu medical.
/8/ Pensii. Deficitul e deja prea mare – intrarile din CNAS mult sub platile lunare, diferenta compensata din alte taxe. Asta, in timp ce e vital sa ridicam pensia minima, pentur ca ramane mult prea mica. Solutia e complicata, reforma va dura ani de zile, dar nu putem fara: (a) cresterea graduala a varstei de pensionare, (b) plafonare pensii excesive+curatire pensii speciale, dar si limitarea contributiei CNAS la cel mult ~10 salarii medii / luna, (c) introducere pilon II, ca in Romania si orice alt stat modern.
/9/ Viata nu pe datorie. Limita pe datorie publica / PIB la <40% si deficit anual / PIB la <3%, prin lege organica, cu exceptii doar in cazuri extraordinare (pandemie, cataclism natural).
/10/ Controale, reglementari. Lucrurile au avansat un pic, dar tot sufocam antreprenorii, care pierd prea mult timp raspunzand la scrisori, raportari, mentinere registre etc. E nevoie de un moratoriu pe controale, cel putin pana repornim motorul economiei. Nu mai vorbesc de intrari cu mascati la 6 dimineata in subiecte fiscale de rutina, terorizand putinii oameni cu initiativa, care inca mai incearca sa produca ceva in Moldova. De cele mai multe ori – acesti oaspeti matinali o fac pentru a propune ulterior „rezolvarea intrebarii”.
/11/ Agricultura. Extrem de complicat. Subventiile trebuie mutate de la acoperirea pierderilor spre retehnologizare, irigare si adaptare climatica. Dar asta, din pacate, lucreaza pana la primul tractor care blocheaza vama Leuseni. Modelul actual e insa nesustenabil. E ca si cum ai face focul cu bancnote de o suta de lei.
/12/ Apa. Subiect absent din agenda publica. Deja avem un deficit extrem de apa. Captarea apei pluviale, lacuri de acumulare, impadurirea, explorarea apelor subterane, reparatia infrastructurii Apa Canal ca sa reducem pierderile – sunt toate initiative critice, dar vor dura ani, decenii. Pana atunci, nu exista o alta solutie rapida decat a pretui apa la justa ei valoare, a unui produs deficitar, iar asta inseamna ca nu poti consuma zeci de m3 la 13 lei. Avem cea mai putina apa din Europa, dar si, paradoxal, cea mai ieftina. Preturile vor trebui crescute + trecerea la tarifare pe categorii de volum. Cate putin, vom invata sa facem dusuri de 3 minute si sa tratam apa ca aurul, ca in Israel.
Lista e mult mai lunga – apărare, Ucraina, AI, energie, sanatate, drumuri, forta de munca etc etc. Si toate acestea trebuie facute in paralel cu misiunea #1, de a accelera negocierile de integrare, implementa acquis-ul si a profita la maxim de presedintia Irlandei in UE. Administratia de la Dublin este foarte deschisa aderarii Moldovei si ar fi o mare greseala sa ratam fereastra iulie-ianuarie pentru un salt inainte.
Luate la un loc – o misiune extrem de dificila, dar nu imposibila. Saakashvili si Bendukidze au reusit sa livreze intr-o situatie mult mai proasta in Georgia, iar Milei intr-una efectiv apocaliptica in Argentina. Deci se poate face si in Moldova.
