Motive pentru a fi optimiști în acest sens avem mai multe. În primul rând, vom porni de la constatarea că reglementarea diferendului transnistrean a fost și este un subiect aparte pe agenda diplomației germane și personal a Cancelarului Federal, Angela Merkel. În context, voi aminti că acest subiect a fost discutat de nenumărate ori în cadrul întrunirilor de diferit nivel germano-ruse. De asemenea, Germania nu o dată a adus subiectul respectiv în prim-planul discuțiilor la nivelul Uniunii Europene. Ar fi de notat și faptul că, Angela Merkel, dar și alți oficiali germani, în timpul vizitelor la Chișinău, au reiterat constant poziția Germaniei și anume că problema transnistreană trebuie soluționată pe cale pașnică, în conformitate cu principiul de integritate teritorială a Republicii Moldova.
În al doilea rând, ar fi de menționat că, spre deosebite de alte țări care au deținut până acum Președinția OSCE, Germania are un spațiu de manevră mult mai mare, fiind recunoscută drept un lider neoficial la nivelul continentului european în contextul adoptării deciziilor importante. Germania este cea care dă tonul discuțiilor și poate influența decisiv anumite procese, inclusiv adoptarea unor decizii, și ar fi mare păcat dacă nu am profita de acest lucru, cu atât mai mult că Berlinul monitorizează foarte atent ceea ce se întâmplă în țara noastră, cunoaște problema transnistreană în detalii și are o poziție fermă, pe care a făcut-o publică atunci când a avut ocazia.
În al treilea rând, merită scos în evidență faptul că Germania a trecut prin procesul deloc ușor de reunificare a țării și din acest punct de vedere înțelege mai bine ca oricine situația în care se află Republica Moldova. Mai mult decât atât, Germania dispune de instrumentarul, dar și de experiența necesară în această privință și, în caz de necesitate, va pune aceste cunoștințe la dispoziția Chișinăului.
În al patrulea rând, nu pot să nu mă refer și la un alt aspect care ne inspiră o doză de optimism și anume apropierea tot mai evidentă a României și Germaniei, iar în virtutea acestei apropieri subiectul Republica Moldova apare tot mai des pe agenda discuțiilor. Așa a fost, de exemplu, în cadrul conferinţei „Germania şi România – parteneri dedicaţi de securitate şi cooperare în Europa”, care a avut loc nu demult la București. Pe parcursul acestei conferințe, Lazăr Comănescu, ministrul de Externe al României, a spus deschis că, în perioada președinției sale în OSCE, Germania trebuie să se axeze pe criza din Ucraina, dar și pe conflictele înghețate, accentuând în mod special conflictul transnistrean. La fel a fost și în timpul recentei întrevederi de la Berlin a premierului român, Dacian Cioloș cu Cancelarul Federal, Angela Merkel, unde iarăși a figurat și subiectul Republica Moldova. Știind că România este un partener sincer și de nădejde, e logic să sperăm că bunele sale relații cu Germania se vor răsfrânge benefic și asupra Republicii Moldova.
În al cincilea rând, aș vrea să menționez că Germania, fiind de facto motorul Uniunii Europene, nu poate trece cu vederea un focar de instabilitate la granițele UE, cum este conflictul transnistrean. Mai ales că în regiunea transnistreană, în imediata apropiere a graniței UE și NATO, se află cel mai mare depozit de armament necontrolat din Europa (cel de la Colbasna). Aceasta va fi un stimulent în plus pentru Germania să se implice și să acționeze în perspectiva reglementării conflictului transnistrean pe durata mandatului său de Președinte al OSCE.
Dar sunt oare suficiente circumstanțele enumerate mai sus pentru a spera la o avansare în vederea soluționării problemei transnistrene? Desigur nu! E nevoie ca și Chișinăul oficial să înțeleagă că avem o oportunitate care nu apare în fiecare zi și, pentru a nu o rata, urmează să acționăm corespunzător. Pentru asta este necesar ca Chișinăul să formuleze o poziție clară față de problema transnistreană, față de fiecare aspect care ține de rezolvarea ei. Apoi, se impune o comunicare permanentă cu participanții la procesul de negocieri, pentru a-și enunța punctele sale de vedere, în special această comunicare trebuie să vizeze Germania. De asemenea, este foarte important să se încerce în perioada respectivă eliminarea barierelor ce împiedică procesul de negocieri. Germania este o mare forță și un jucător internațional cu greutate și ne poate ajuta să impulsionăm acest proces și să-i dăm o direcție concretă, care va fi una prielnică pentru toți cetățenii Republicii Moldova, de pe ambele maluri ale Nistrului.
Din păcate, vom constata pentru a câta oară lipsa de responsabilitate pe care o manifestă clasa politică de la Chișinău, atunci când e vorba de reglementarea diferendului transnistrean. Politicienii noștri sunt preocupați mai cu seamă de interesele lor de partid și de lupta pentru putere, luptă care a generat o criză de proporții ce ar putea să aibă unele consecințe nefaste pentru destinul Republicii Moldova. Este un fenomen regretabil, deoarece, atâta timp cât interesele personale și de grup vor prevala asupra intereselor statului, Republica Moldova nu are cum să devină un stat democratic, prosper și funcțional, ceea ce constituie o condiție de bază pentru a înregistra unele succese reale pe dimensiunea transnistreană.
Cu titlu de concluzie, se poate de spus că în anul 2016 avem mai mult ca oricând șansa de a avansa în procesul de soluționare a conflictului transnistrean. Depinde numai de noi dacă vom reuși să o valorificăm și să rezolvăm astfel una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă Republica Moldova.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
