A suferit câteva schimbări de componență, însă în mai 2013 s-a lansat și a adus pe piața muzicală un nou suflu de libertate și prospețime în rock. Este vorba de formația „Veriga”, alcătuită din Roman, basistul și cel mai vechi membru al formației, Eugen – solistul, Xenia – toboșarul, Sam – chitaristul și Lucian – pianistul.

Eugen

• „Veriga” este un proiect de suflet, o prietenie, combinată cu niște relații mature la nivel de înțelegeri.
• Sunt prezent și absent în același timp, probabil asta și dă naștere versurilor sau muzicii și nu știu dacă e neapărat rău sau bine. Eu văd muzica pe care o cânt, pe lângă un profund, anormal și excentric Carpe diem (n. red.: „Trăiește clipa”). 
• Cunoașterea altor instrumente decât cele care îmi sunt rezervate, conform „fișei de post”, îmi permit să vorbesc în aceeași limbă cu colegii de formație.
• Urăsc conflictele de durată, greoaie, fără un curs rațional. Eu sunt cel care hotărăște să se îndepărteze în asemenea momente, să fiu pe valul meu, să gândesc, pentru ca apoi să revin cu soluții raționale, clare și înțelepte.
• „Veriga” este tremuriciul din picioare pe care l-am simțit la concertul de lansare și care până acum durează. „Veriga” e muzica mea de suflet.

Xenia

• (Eugen: Tu ești toboșar, nu femeie.) Aceasta e atitudinea băieților, care mă susțin în acest fel și nu-mi fac reduceri atunci când lucrăm.
• Am îmbinat perfect femeia din mine cu toboșarul. Știți, la fel ca femeile din politică, care contribuie cu feminitatea lor la cursul activității, fiind uneori mai blânde, alteori mai calde sau cumpătate. Poate aceste calități nu se regăsesc în calitățile unui toboșar, dar eu sunt sigură că temperamentul unei femei la tobe este la fel de interesant, poate chiar mai exotic decât cel al unui toboșar-bărbat.
• Am făcut școala de muzică la percuție, xilofon, ceea ce a implicat și a dezvoltat la rândul său simțul ritmului, dar, vă dați seama, nu-s aceleași lucruri.
• Atunci când regii de pe Olimp se ceartă, eu dau dovadă de înțelepciune și mă retrag. Cum altfel? C-apoi, dacă ceva nu merge, ritmul e de vină în ultimă instanță!
• „Veriga” e prietenie, curaj, mesaj, muzică, o doză enooormă de muzică și un proiect de care veți auzi departe peste hotarele țării!

Roma

• M-am învățat să dau spațiu și libertate oamenilor din jurul meu și să crească acolo unde simt că e nevoie. Această legitate a dus la „Veriga” actuală, care se ține deja de doi ani jumate, ceea ce, credeți-mă, e un termen record pentru tineri, care aveau 18 ani când s-au adunat într-o formație.
• Visez să ajung în leagănul festivalului „Woodstock”, orașul Bethel, USA, acolo unde energia rockului de pe timpuri s-a scurs în pământul și viața de acolo. Vreau să mergem la festivaluri rock din toată lumea, în locuri nedescoperite, sălbatice, dar pline energetic, să le umplem cu muzica noastră.
• Chitara bass e o altă limbă în care vorbesc, prin care îmi exprim masculinitatea, dar și slăbiciunile, dragostea, culorile cu care sunt colorat pe dinăuntru.
• Mi-ar plăcea să avem un saxofon, mai ales că avem înclinații spre blues-rock, ar fi înfiorătoare prezența acestui instrument.
• Eu sunt tatăl trupei, cel care o știe din rădăcini și o menține cu toată ființa, cu riscurile sănătății sau lipsa somnului. 

Lucian

• Pianul este un instrument complex, la care s-a compus și cântat de când e lumea. Voi renunța, probabil, doar în cazul în care îmi vor lipsi mâinile. Totuși, dacă va fi nevoie, voi cânta și cu vârful nasului.
• „Veriga” va fi departe și aproape. Atunci când ne-am lansat, am promis că vom reveni acasă mereu cu concerte.
• Avem nevoie să descoperim un public nou, cu care să ne conectăm emoțional și de la care să învățăm lucruri noi, iar festivalurile care se fac în lume sunt acele ocazii speciale unde aceasta poate avea loc. Din păcate, în R. Moldova sunt foarte puține asemenea ocazii, chiar nule, dacă ne referim la rock-ul pe care-l cunoaște o lume întreagă, iar uneori e nevoie să evadezi, poate de mai multe ori.
• Eu sunt cel mai calm om și pus mereu pe glume. Fără să vreau am început să observ mult mai multe și să mă implic, mai ales că m-a pălit norocul să fiu eu cel cu școală de muzică dintre toți. Dar să nu credeți că sunt pedant, am simțul realității, puțin, dar dezvoltat (râde).
• „Veriga” este tot timpul meu liber.

Sam

• Nu sunt eu cel mai tăcut din trupă, poate sunt focusat atunci când încă compunem un cântec sau îl repetăm și îl modificăm. Sunt atent la ceea ce introduc ceilalți membri și mă concentrez pe ceea ce pot eu adăuga.
• Uneori repetițiile zboară, alteori devin monotone, uneori nu au loc, pentru că așa stau lucrurile cu muzica. E cea mai capricioasă femeie pe care o îmblânzim fiecare în parte.
• Știu sigur că nu vreau să schimb componența actuală a trupei. Ei sunt oamenii cu ajutorul cărora mă pot exprima în muzică. Aici am împărtășit cu chitara bass, pian și chitară momente de blues, soft rock, pop rock.
• Globul pământesc nu stă pe trei elefanți, nici pe o broască țestoasă, dar pe oameni pozitivi, care privesc din când în când cerul și se bucură că le este dat să-l vadă.
• Pentru moment „Veriga” îmi aduce suficient entuziasm și plăcere ca să mă simt un om împlinit. 

Sursa foto: Ramin Mazur