În timp ce politicienii fac dezbateri pe marginea sondajelor de opinie legate de credibilitatea lor în teren, oamenii îşi pierd tot mai mult speranţele în alianţa democratică pentru care au votat. Şi dacă de la Chişinău nu se vede, atunci în satele şi raioanele ţării oamenii se judecă de ani de zile din cauza unor decizii bazate nu pe lege, ci pe interese. Un medic din satul Talmaza cu o vechime în muncă de peste 40 de ani a rămas blocat în propria ogradă, deoarece singura cale de acces a fost cumpărată de un businessman din sat, cu ajutorul unui primar liberal. În procesul său au fost implicate nume deja cunoscute publicului larg – Dan Dubcoveţchi, supranumit şi judecătorul raider, care se spune că a fost implicat în înstrăinarea activelor „Victoriabank”, şi deja binecunoscutul preşedinte al ţării Nicolae Timofti, pe atunci judecător al Curţii Supreme de Justiţie. Aceştia însă se pare că nu l-au ajutat prea mult. Chiar în aceste zile în faţa casei lor şi-a făcut apariţia executorul judecătoresc care trebuia să decidă scoaterea forţată a porţii pe unde cei patru membri ai familiei pot să mai iasă din propria ogradă.

De aici a început calvarul…

Ion Snigorenco este medic în satul Talmaza, raionul Ştefan-Vodă, de 40 de ani. De prin anii ’90 suferă de o boală care nu-i permite să se deplaseze decât în cârje. La medicină însă nu a renunţat. Până nu demult se deplasa până la spitalul din sat cu o maşină foarte veche de model sovietic. Însă de când motorul i-a cedat, medicul Snigorenco parcurge pe jos, sprijinindu-se în cele două cârje ale sale, kilometri întregi pentru ca să ajungă la serviciu. Dar nu invaliditatea este cea mai mare nenorocire. Viaţa acestei familii a luat o turnură de coşmar din anul 2006, când fără să fie anunţat, pământul pe care îl avea în folosinţă de 17 ani a fost vândut. Terenul care se află chiar în imediata apropiere a locuinţei familiei Snigorenco a fost transmis în proprietatea unui afacerist din sat. De aici a început calvarul.

„În genunchi l-am îngrijit”

Potrivit ordinului cu numărul 25 al sovhozului Fabricii „Talmazchii” din noiembrie 1989, în baza hotărârii Comitetului executiv al Sovietului sătesc de deputaţi, medicul Ion Snigorenco a primit în folosinţă un lot de teren de 0,10 ari din contul terenului agricol al sovhozului „Miciurin” de pe atunci. Alături de acest teren pe o suprafaţă de 0,03 ari se afla o clădire distrusă, fiind numită în sat „şcoala sportivă”. Lotul îi fusese acordat lui Snigorenco pentru construcţia casei. Dar starea lui de sănătate s-a înrăutăţit între timp – suferea de coxoartroză. Afectate îi sunt ambele picioare, astfel că deplasarea a devenit imposibilă fără un cărucior sau cârje. Medicul spune că ar fi avut posibilitatea să meargă din nou pe propriile picioare, dar pentru asta erau necesari mulţi bani. Doar proteza, fără cheltuielile pentru operaţie, costă trei mii de euro. Terenul însă n-a fost lăsat baltă. „În genunchi l-am îngrijit…”, spune bărbatul privind terenul care acum stă pârloagă. În 2006, Consiliul sătesc din satul Talmaza hotărăşte, la cererea lui Victor Prutean, să-i vândă acestuia terenul la preţul de 464 de lei. În decizia numărul 2.8.3 din 16 februarie 2006 se menţionează că se vinde terenul aferent unei clădiri – fosta şcoală sportivă, terenul pe care Snigorenco îl avea în folosire. După câteva zile, la 20 februarie 2006, primarul satului, Vladimir Pleşca, vinde aceluiaşi Prutean şi clădirea fostei şcoli sportive din sat, printr-o licitaţie cu strigare. Clădirea a fost vândută cu 6.000 de lei. Abia după patru zile de la decizia Consiliului sătesc de a vinde şi terenul pe care îl avea în folosinţă Snigorenco, acesta este înştiinţat că proprietarul terenului pe care el l-a îngrijit timp de 17 ani este altcineva.

Dubcoveţchi apără interesele unui invalid…

Chiar dacă avea deciziile din ’89, care spuneau că lui i-a fost atribuit în folosinţă acest teren, Ion Snigorenco a rămas fără teren. Aici apare deja cunoscutul „judecător raider” Dan Dubcoveţchi. Acesta, fiind pe atunci procuror în cadrul Procuraturii Ştefan-Vodă, la cererea Direcţiei Teritoriale Control Administrativ şi a lui Ion Snigorenco cere în instanţă anularea deciziilor Consiliului sătesc Talmaza din 2006, anularea rezultatelor licitaţiei şi anularea contractului de vânzare-cumpărare prin care Pruteanu devine proprietar al terenului şi şcolii sportive şi cere recunoaşterea dreptului lui Snigorenco asupra pământului. Cererea acestuia însă este respinsă, deoarece Snigorenco nu avea dovada că acest teren îi aparţinea, decât deciziile Sovietului sătesc din ’89. Dubcoveţchi însă nu se lasă bătut. În 2007 acesta se adresează la Curtea de Apel Bender, „în interesele persoanei cu handicap Snigorenco Ion Fedosei”. Argumentele lui în instanţă păreau convingătoare. „…în cadrul cercetării judecătoreşti s-a constatat că pe parcursul a 17 ani, adică până în anul 2006, cetăţeanul Snigorenco Ion a posedat cu bună-credinţă acest teren, situat în apropierea casei lui, îngrijindu-l şi folosindu-l fără a cunoaşte dacă acest teren a fost atribuit, sau se afla în proprietatea altor persoane. În acest context trebuie de menţionat că acest teren a fost înregistrat după primăria satului Talmaza abia în 2003”. Curtea de Apel Bender îi recunoaşte dreptul de proprietate lui Snigorenco, dar Pruteanu atacă decizia la Curtea Supremă de Justiţie.

Timofti decide, Dubcoveţchi se retrage

Juraţii, printre care şi actualul preşedinte al ţării Nicolae Timofti, trimit dosarul la rejudecare, motivând nesoluţionarea tuturor circumstanţelor litigiului. Nefiind, într-adevăr, soluţionate toate circumstanţele litigiului – dacă avea dreptul Consiliul sătesc să vândă acest teren, care se afla în folosinţa altui cetăţean, dacă putea acest teren să se vândă în cadrul unei licitaţii sau doar la discreţia consiliului, fără a se stabili dacă legea permite să se vândă mai întâi terenul aferent şi apoi bunul (clădirea) sau invers, cât constituie, potrivit prevederilor legii, „terenul aferent unui imobil”, Dan Dubcoveţchi se retrage din proces. Astfel, familia Snigorenco rămâne fără nicio apărare, iar conflictele dintre Pruteanu şi Snigorenco se înteţesc. Bărbatul care este şi aşa bolnav şi abia de se mişcă spune că a fost bătut de Pruteanu, pentru că acesta nu l-ar lăsa în pace să-şi dezvolte afacerea şi este nevoit să umble prin judecăţi. Pentru a demonstra în instanţă că a fost bătut, Snigorenco a mers singur să facă o expertiză medico-legală în străinătate, pentru că aici, spune el, toţi medicii erau cumpăraţi de Pruteanu. Expertiza realizată în Ucraina însă nu a fost recunoscută în instanţă, iar din 2007 dosarul a fost de multe ori clasat. „A trebuit să ajung la Zubco pentru ca dosarul să fie redeschis, pentru ca la judecătoria din Ştefan-Vodă să fie din nou clasat”.

Apărătorul devine călău

Dacă în 2006 şi 2007 Dan Dubcoveţchi apăra interesele lui Snigorenco, ulterior, devenind magistrat al judecătoriei din Slobozia, acelaşi Dubcoveţchi decide în cadrul unui proces ca fostul invalid pe care el îl apăra să-i plătească despăgubiri morale lui Pruteanu. Acesta din urmă ceruse despăgubiri morale în valoare de 10.000 de lei. Familia Snigorenco a rămas îngheţată, fără replică. „Atâta încredere am avut în acest om! El ne-a apărat în instanţă ca să ajungă acum să ne judece şi să ia o astfel de decizie”. Ulterior, CSJ a precizat că hotărârea judecătorească stabilită de Dubcoveţchi este contrară prevederilor legii şi a casat-o. Dar familia Snigorenco a pierdut printr-o decizie irevocabilă dreptul la teren.

O hotărâre absurdă

Ajungând a doua oară dosarul la Curtea Supremă de Justiţie, s-a stabilit că Snigorenco trebuie să înlăture poarta, pentru că, imediat ieşind din propria ogradă, dă în terenul lui Pruteanu. Deşi pare greu de înţeles şi de crezut, anume primăria, care a decis în 2006 să vândă terenul de 0,10 ari lui Pruteanu, care se întinde exact până la poarta lui Snigorenco, nu a prevăzut cale de acces pentru acesta din urmă. Aşa sau altfel, cum numai intenţionează să iasă din ogradă, Snigorenco se pomeneşte pe proprietate privată. Pruteanu însă nu doreşte nici în ruptul capului ca familia Snogorenco să se afle pe bucata lui de pământ, iar membrii familiei Snigorenco se îngrozesc la gândul că nu se ştie încă cât timp va mai dura acest scandal. La începutul acestei săptămâni, executoarea Iulia Bălan a venit să execute forţat decizia instanţei de a elimina poarta. Şi aceasta chiar dacă bărbatul nu va mai avea pe unde ieşi din curte. Acestuia i s-a propus să facă o altă poartă, care dă la drumul central, doar că acel loc fiind abrupt, este imposibil de improvizat o portiţă, iar specialiştii au interzis categoric acest lucru, pentru că în acest caz există riscul ca locuinţa să fie serios avariată.

„Legea a fost încălcată în 2006”

Acum Ion Snigorenco nu mai cere bucata de 0,10 ari înapoi, pentru că ştie că este imposibil. Singura dorinţă este de a avea cale liberă de acces. „Acum nu mai am acces nici la propriul garaj. Şi nu-mi explic cum se întâmplă într-o ţară ca să îngrădeşti prin cale legală accesul unui om la propria lui gospodărie”. Deşi s-a creat o absurditate, nici actualul primar nu are prea multe soluţii pentru a lichida acest conflict. „Noi am apelat la Judecătoria Şefan-Vodă pentru a fi anulate deciziile din 2006. Am primit însă o ofensă din partea unui judecător din Ştefan-Vodă care ne-a sugerat să nu ne arătăm mai deştepţi decât CSJ, care a luat deja o hotărâre irevocabilă”. Lucrurile, spune primarul Ion Ursu, s-au făcut incorect din 2006, atunci a fost încălcată procedura de înstrăinare, de vindere şi cumpărare a acestor bunuri. Singura soluţia viabilă este ca Pruteanu să cedeze acei trei metri şi de a-i permite lui Snigorenco să treacă pe acolo, dar nici unul, nici altul nu cedează. Nici executoarea venită, la începutul acestei săptămâni la faţa locului, nu a ştiut cum să procedeze. Deşi trebuia să urmeze decizia CSJ şi să fie scoasă forţat poarta, executoarea nu a decis acest lucru, ci a cerut împăcare şi iertare între cele două părţi.

Iertarea aici nu-şi are cazul, pentru că există o lege, care prevede clar că între două gospodării trebuie obligatoriu să existe cale de acces. „19, a) Sectorul de teren să fie asigurat cu drum de acces sau să fie instituită servitute pentru asigurarea accesului la sectorul de teren. Lăţimea drumului de acces pentru transport nu trebuie să fie mai mică de 3,5 m, lăţimea pasajului pentru pietoni – nu mai mică de 1m; c) pentru fiecare proprietar al încăperii (lor) să fie asigurat accesul separat la încăperea(le) ce-i aparţine sau posibilitatea de a amenaja o intrare separată la această încăpere”, aceasta se prevede în HOTĂRÂREA nr. 61 din 29.01.1999, pentru aprobarea Regulamentului cu privire la formarea bunurilor imobile.

Liberal cu păcate grele

Pruteanu are unele interese, iar judecătorii le apără pe ale lui, şi nu pe ale omului simplu, este de părere primarul satului Talmaza. Acesta spune că surprize de la fostul liberal Pleşca au rămas multe. „O bună parte din populaţie are de suferit din urma lui. Spre exemplu, unui agent economic i s-a vândut un teren arendat, o parte de teren a fost semănat cu hrean şi cu floarea-soarelui, iar primarul a dat comandă ca aceste terenuri, deja însămânţate, să fie arate. Acum el cere despăgubiri de 1 mln. jumătate de lei. Judecata va fi curând, iar dacă se decide să-i fie achitate prejudiciile morale, conturile primăriei vor fi blocate, pentru că noi nu avem aceşti bani să-i plătim. Consecinţele nu sunt tocmai bune după acest primar. Tot el i-a vândut lui Pruteanu o bucată de pământ în apropierea oloiniţei pe care o are cu un preţ simbolic, iarăşi prejudiciind bugetul primăriei. În afară de aceasta, noi am depistat şi alte lucruri. S-a vândut un teren de 34 ari cu 150 mii de lei în prima transă, a doua cu 170 de mii, dar în Primăria Talmaza nu a ajuns niciun bănuţ. Am apelat la CCCEC, pe numele lui Pleşca a fost deschis dosar penal. Dar încă nu ştim nimic. Aşteptăm”…

Ale cui interese apără judecătorii?

Familia Snigorenco aşteaptă deja de trei ani o decizie de la CEDO. Medicul, cu o vechime de muncă de 40 de ani, rămas în cârje şi fără cale de acces, crede că nu i s-a făcut dreptate, deoarece Pruteanu are legături peste tot – la Judecătoria Ştefan-Vodă cu fostul preşedinte Andrei Neguriţă, cu care Pruteanu ar avea afaceri, cu Pleşca, cu care au făcut, pe vremea când mai era primar, mai multe tranzacţii avantajoase. De acelaşi Dan Dubcoveţchi nu ezită că creadă că a fost cumpărat. Deşi deciziile judecătoreşti la care ei au participat l-au adus pe bărbat în culmea disperării şi fără acces din propria ogradă, vinovat nu se crede nimeni. „N-am avut eu nicio afacere cu Pruteanu. Sunt aberaţii şi prostii. Sunt originar din Talmaza, îi cunosc pe amândoi, dar n-am absolut niciun interes”, ne-a spus la telefon Andrei Neguriţă, pe atunci preşedintele Judecătoriei din Ştefan-Vodă. Dubcoveţchi nu ne-a explicat de ce şi-a schimbat atât de brusc opinia încât la un moment dat s-a retras din proces. „Eu niciodată n-am apărat interesele lor. Ar fi bine să consultaţi dosarul”, ne-a îndemnat atât de scumpul la vorbă Dubcoveţchi. De menţionat că Dan Dubcoveţchi este şi acum în funcţie chiar dacă presa a scris că acesta a fost implicat în atacurile raider asupra „Victoriabank”. Printr-o hotărâre luată de Dubcoveţchi în noiembrie 2010, prin care un acţionar al „Victoriabank”, Atrium Limited, deţinător a 5,76% din capitalul băncii, a fost obligat să achite în beneficiul companiei off-shore CC Folignor suma de 4,5 milioane de dolari şi o penalitate de peste 1,7 milioane, datorate de un oarecare Gherman Onofrei, din satul Ermoclia, Ştefan-Vodă.

Pruteanu susţine şi el că îi este încălcat dreptul la bunul său. De partea lui, spune el, sunt cele două decizii ale CSJ, care nu mai pot fi contestate. Fostul primar Vladimir Pleşca a ţinut telefonul închis în toate aceste zile, astfel nu am putut afla în baza căror legi s-a permis vinderea unui teren fără cale de acces.

O soluţie cu final… din domeniul fantastic

Executorul judecătoresc a amânat scoaterea forţată a porţii lui Snigorenco pentru 30 de zile. Până atunci cele două părţi trebuie cumva să se înţeleagă. Proprietarul terenului, Victor Pruteanu, spune că este de acord să cedeze trecerea doar unui membru al familiei Snigorenco, doar medicului, iar restul familiei să iasă din ogradă prin altă parte. Fireşte că această propunere absurdă nu a fost acceptată. Singura soluţie pare să fie ca primăria să cumpere de la Pruteanu terenul cu scandal, să lase în proprietatea sa restul terenului, iar câţiva metri să-i lase în proprietate publică drept trecere de acces. În aceste 30 de zile, Victor Pruteanu trebuie să decidă ce sumă va cere de la primărie în schimbul terenului. Primarul Ion Ursu spune că varianta este una posibilă, dar dacă Pruteanu va cere o sumă exagerată, primăria nu va cumpăra terenul. La moment însă în conturile primăriei nu există nici măcar acei 6.500 de lei din rezerve, care ar putea fi alocaţi pentru vinderea terenului. În cazul în care această soluţie cade, pe cei doi vecini îi aşteaptă alţi zeci de ani de judecăţi nesfârşite.