Actualitate

(Video) Documente Exclusive în cazul Biotex-Oleg Voronin. Cine a ştiut că Scripcaru va fi omorât ?

Ghenadie Scripcaru, care era şi director, şi fondator unic la „Biotex-com”, se pare că s-a pregătit de moarte. Înainte de a fi omorât, el şi-a vândut firma şi a împuternicit o altă persoană să-l reprezinte la Camera Înregistrării de Stat (CÎS). Cel puţin aşa reiese dintr-o suspectă tranzacţie, pe care Camera a ascuns-o din 2008 până acum două săptămâni. Respectivele acte au fost cusute la dosarul „Biotex-com” tocmai la 11 martie 2011 (foto 1), când TIMPUL s-a interesat de această firmă. În documentele menţionate, ca şi în contractul de arendă a pădurilor Ţiganca şi Rotunda, iscăliturile directorului se deosebesc de cele anterioare, ceea ce trezeşte noi dubii vizavi de motivele reale ale lichidării lui Scripcaru.

Copiile acestor acte ne-au fost aduse la redacţie de către o persoană care a solicitat anonimatul, însă acestea coincid întocmai cu originalele. Ele scot la iveală o tranzacţie, care lipsea din istoricul „Biotex-com”, pe care TIMPUL l-a primit acum o lună de la CÎS. Amintim că, în răspunsul de la Cameră, se indica că Ghenadie Scripcaru, omorât în 2008, a fost asociat unic la „Biotex-com” în anii 2007-2010 şi director al firmei în anii 2004-2010. Adică, a condus firma din mormânt doi ani, timp în care actele „Biotex-com” erau semnate de un conducător nelegitim, neînregistrat la CÎS, pe nume Ion Antoci, care e şi acţionar la banca lui Oleg Voronin, „Fincombank”. Deşi juriştii spun că documentele semnate de Antoci sunt ilegale şi trebuie anulate, respectivul a fost recunoscut ca director de unele instituţii de stat, inclusiv de către CCCEC. La mijloc a stat o şmecherie, cu care „Biotex-com” îi minţea pe toţi. Şi anume, documentele separate de dosarul de la CÎS, despre care vorbeam mai sus.

Cererea e din 26 martie, iar actele anexate – din 27 martie

Pentru a înţelege frauda, rog cititorii să fie atenţi la date. Astfel, din actele tăinuite face parte mai întâi o decizie din 27 martie 2008, prin care Scripcaru (ucis peste patru zile, la 31 martie 2008) hotărăşte să-i vândă contabilei, Margarita Malcoci, 85% (în sumă de 1 mln. 863 mii lei) din capitalul social al „Biotex-com”. E anexat şi contractul de vânzare-cumpărare semnat, chipurile, şi de Scripcaru la aceeaşi dată (foto 2).


Foto 2

Urmează un act ce nu poate să nu ridice semne de întrebare – o procură prin care, tot la 27 martie, Scripcaru o împuterniceşte pe Malcoci să acţioneze, din numele său, la CÎS (foto 3). „…O împuternicesc să facă ceea ce aş putea face şi eu în această cauză, fără ca nimeni să-i poată pune vreo limitare”, se arată în procură. Contractul şi procura au fost autentificate de către notarul Rodica Cernov, care îşi are oficiul pe str. Kogălniceanu 36a din Chişinău. Este aceeaşi clădire ca şi cea de pe str. Alecsandri 79 (foto A), unde şi-au avut sau îşi mai au sediile firmele dirijate de Oleg Voronin, inclusiv „Biotex-com”.

La Cadastru, pe această adresă sunt înregistrate opt imobile, la patru dintre care datele sunt ascunse. La un alt imobil nu figurează proprietarul din anul 2001, când a fost vândut, până în 2006, când – nu se ştie de la cine – a fost cumpărat de doi străini, Giuseppe Coclite şi Giuseppe Gaffuri. În schimb, imobilul de pe str. Kogălniceanu 36/1 este înregistrat chiar pe numele lui Oleg. Solicitată de noi, Rodica Cernov a refuzat să ne spună de la cine arendează spaţiul în care munceşte. N-am aflat de la ea nimic nici în privinţa contractului şi a procurii din 27 martie 2008. „Nu pot să vă spun, e confidenţial. Pot să dau asemenea informaţie numai organelor de drept, în cazul unui dosar penal”, a adăugat notara.

Să admitem, totuşi, că actele menţionate sunt în regulă. Adică, în pragul morţii, Scripcaru i-a vândut lui Malcoci cota-parte majoritară a firmei şi a împuternicit-o să-l reprezinte la CÎS. În acest caz, ea putea să meargă la Cameră, ca să înregistreze modificările, fie a doua zi, când Ghenadie încă era viu, fie după decesul său, căci 29 şi 30 martie 2008 erau zile de odihnă, când CÎS nu lucrează. Însă (atenţie la dată!) Malcoci a depus cererea la Cameră pe 26 martie 2008, anexând contractul şi procura din 27 martie (foto 4). Nu e o greşeală, fiindcă în registrul electronic al CÎS, în care ulterior nimeni nu poate face modificări, dar şi în alt act semnat de către registratorul Ala Dragomir, ziua depunerii actelor este anume 26 martie (foto 5). Or, însăşi acceptarea cererii pare a fi un fals.

Decizia CÎS din 1 aprilie a fost eliberată la 27 martie…

După depunerea cererii privind înregistrarea modificărilor în actele unei firme, CÎS eliberează o decizie în acest sens. Şi aici lucrurile se bat cap în cap. În registrul electronic al Camerei se arată că decizia a fost luată la 1 aprilie 2008 (când Scripcaru era mort) şi că, în aceeaşi zi, s-au efectuat toate procedurile pentru schimbarea fondatorilor. Atenţie, la capitolul „Pregătirea pachetului de documente”, specialistul Camerei, L. Podrea, menţionează: „A prezentat acte false”… (foto 6). Or, nu putem pune mâna în foc că Malcoci nu a adus documentele la CÎS după lichidarea lui Scripcaru. Cu atât mai mult, cu cât Dragomir a eliberat decizia nu cu data de 1 aprilie (aşa cum era obligată), ci cu data de 27 martie 2008 (foto 7). „Aşa ceva este imposibil”, afirmă preşedintele CÎS, Victor Cebotari, care precizează că deciziile Camerei nu pot fi eliberate sub nicio formă cu o dată retroactivă celei în care au fost adoptate.

Lucrurile sunt şubrede de tot şi trezesc întrebări. Să fi schimbat data registratoarea ca să arate că actele s-au perfectat pe când ambele părţi erau vii? Dar de ce? Sau tărăşenia a avut loc după uciderea lui Scripcaru şi Malcoci s-a grăbit să-şi ia firma în primire, ca aceasta să nu-i rămână, prin moştenire, soţiei regretatului? Oricum, de ce cererea a fost înregistrată la 26 martie, când tranzacţia nu era efectuată? Să fi fost rugată din timp Dragomir să blocheze un număr de înregistrare în acea zi, fără a avea la mână niciun document, pentru a spulbera apoi dubiile vizavi de omor? Dar pentru ce atâta grabă? Ştia cineva că Scripcaru va fi lichidat? Cine e acela?

Modificările lipsesc din registrul Alei Dragomir

O fi aşa sau altfel, încălcările nu se opresc aici. Fiecare registrator de la CÎS are un registru de recepţionare, în care e obligat să înscrie, fără excepţie, toate modificările la orice firmă. Culmea e că tranzacţia dintre Malcoci şi Scripcaru din 27 martie 2008 nu figurează DELOC în registrul Alei Dragomir. Nici la 26, nici la 27 martie, nici la 1 aprilie. Este încă un indiciu clar că aceasta a fost ascunsă în mod intenţionat. „Camera are registru de strictă evidenţă şi e strict necesar ca eliberarea oricărui document să fie înregistrată cu ora şi data respectivă”, spune Victor Cebotari.

Cine e registratoarea Ala Dragomir? Sursele noastre de la CÎS afirmă că e fiica fostului deputat comunist Vladimir Dragomir. Solicitată de TIMPUL, ea ne-a spus că refuză să vorbească la telefon şi că ar accepta să ne întâlnim doar dacă ar avea indicaţii de la preşedintele CÎS. Când am vizitat-o, ea ne-a spus că ne-a primit doar pentru că a rugat-o Cebotari, însă nu ne-a răspuns la nicio întrebare…

Antoci nu a semnat ca director comercial

În fine, după tranzacţia secretă, „Biotex-com” a primit un extras, conform căruia fondatorii firmei ar fi Malcoci, cu 85% din fondul statutar, şi Ghenadie Scripcaru – cu 15%. Director a rămas regretatul, deşi actele firmei erau semnate de către Ion Antoci. Într-o scrisoare de la Margarita Malcoci, pe care am primit-o la redacţie vineri, ea afirmă că Antoci, fiind director comercial, a semnat acte după moartea lui Scripcaru în baza unei procuri făcută de acesta până a fi ucis. Potrivit juristului Victor Panţâru, însă, dacă cineva semnează prin procură, acest lucru trebuie indicat neapărat în dreptul semnăturii. „Şi niciun director economic sau comercial nu poate semna ca şi „director”, aşa cum făcea Antoci”, adaugă juristul.

În culise, eliberarea actelor îndoielnice a continuat. Întrebată de ce CCCEC l-a recunoscut pe Antoci ca director în cadrul ultimelor două controale la „Biotex-com”, Angela Starinschi, ofiţer de presă a Centrului, ne-a spus că verificarea legalităţii numirii conducerii firmei nu intra atunci în competenţa CCCEC, care urma să răspundă la întrebările concrete ale procurorilor. La rândul său, Ruslan Petrusenco, şef de direcţie în cadrul Direcţiei control şi revizie a CCCEC, ne-a prezentat actele prin care „Biotex-com” şi-a motivat administratorul. Sunt două scrisori cu titlul „Decizia fondatorului”, din 1 octombrie 2008, prin care Malcoci şi, respectiv, soţia regretatului, Angela Scripcaru, confirmă că îl aleg pe Antoci ca director al firmei. Ele nu scriu că Antoci ar fi avut procură de la Scripcaru sau că ar fi director comercial. Şi atunci cine, când şi în ce temei a făcut respectiva procură, dacă ea există? Nu este oare şi aceasta făcută în circumstanţe la fel de ciudate ca şi procura lui Malcoci?

Angela numea directori în 2008, Ghenadie a fost demis în 2010

În baza celor două„decizii” din 1 octombrie 2008, CCCEC a constatat în actele de revizie (ultimul e din 3 februarie 2010) că Malcoci şi Angela Scripcaru erau atunci fondatoare la „Biotex-com”. În realitate, soţia lui Scripcaru nu era asociată a firmei nici la 1 octombrie 2008, nici în februarie 2010 şi nu avea dreptul să semneze documente până a obţine certificatul de moştenitor legal. Ea a primit acest act, autentificat la acelaşi notar, Rodica Cernov, moştenind 15% din capitalul social al firmei, tocmai la 16 aprilie 2010 (foto 8). La 20 aprilie 2010 a fost înregistrată la CÎS ca asociat al firmei, în locul decedatului, iar funcţia de director a fost preluată de Malcoci. Şi ultima nu a ajuns administratoare în locul lui Antoci, ci al regretatului. Cităm din procesul-verbal din 19 aprilie 2010: „De a-l elibera din funcţia de administrator pe dl Scripcaru Ghenadie…” (foto 9). Astfel, aşa-zisa decizie a fondatorilor din 1 octombrie 2008 despre alegerea lui Antoci ca director nu are putere juridică, fiind, cel mai degrabă, un truc prin care firma a ieşit basma curată în faţa CCCEC. Nu putem exclude nici faptul că „decizia” Angelei Scripcaru de a-l alege administrator pe Antoci ar fi fost semnată de altcineva. Şi ea ne-a scris nemulţumită o scrisoare la redacţie, în care, totuşi, recunoaşte că a devenit cofondatoare la „Biotex-com” în 2010.


Foto 8

Foto 9

De ce setul de acte despre tranzacţia tăinuită a fost cusut, în sfârşit, la dosarul „Biotex-com” pare a fi clar. Pentru că, odată ridicat dosarul de către instituţiile de drept, ar fi ieşit la iveală lipsa actelor cu care firma a manipulat timp de doi ani. Nişte acte făcute în împrejurimi obscure, care, indiferent dacă se ştia sau nu că Scripcaru va fi omorât, ar putea fi interpretate ca o încercare de a o lipsi pe soţia sa de moştenirea legală a unei firme cu un capital social de peste două milioane de lei şi care deţinea de la 6% la 10% de acţiuni la „Fincombank”. Menţionăm că, în scrisoarea pe care ne-a trimis-o, Angela Scripcaru susţine că îi consideră vinovaţi de decesul lui Ghenadie pe cei doi tineri de etnie romă, Ivanov şi Axenti, judecaţi acum pentru această crimă. E destul de straniu, totuşi, că, în loc să se arate interesată de motivul real al omorului, căci participarea celor doi romi la omor pare a fi îndoielnică (s-au răfuit uşor cu Scripcaru – poliţist în „Fulger”, cu o constituţie fizică de invidiat, fără să-i extragă arma, nici banii), Angela Scripcaru îi crede pe aceştia, iar pe noi ne acuză de dezinformare… Nu comentăm nimic – e doar o constatare.

Putea sau nu Scripcaru să-şi scrie numele în română?

Malcoci şi Angela Scripcaru se arătă deranjate şi de faptul că punem la îndoială autenticitatea semnăturilor decedatului în actele semnate cu numele său în ultimele luni de viaţă. Numai o expertiză grafologică ar putea ajunge la o concluzie exactă în acest sens, însă, totuşi, nu putem trece cu vederea unele deosebiri evidente. Mai ales că, prezentând un şir de acte cu iscăliturile decedatului la trei experţi, fără ca aceştia să vadă datele de pe documente, toţi au împărţit semnăturile în două. Ei consideră că primele sunt făcute de o mână, iar celelalte – de alta. Din prima categorie fac parte iscăliturile lui Scripcaru din anii 2004-2007 (foto 10).

Aici semnătura e făcută repede şi conţine, în partea de sus, două linii ridicate, întoarse în semn de oval. Colţul de jos, din dreapta, al semnăturilor, are tot formă ovală sau rotundă. Scripcaru are un scris neîngrijit, însă, notându-şi numele în dreptul semnăturii, îl scrie în română, fără nicio greşeală. Celelalte semnături se conţin pe actele despre tranzacţia secretă din 27 martie 2008, pe contractul de arendă a pădurilor din Orhei şi pe actul de primire-predare a acestora. Iscăliturile sunt făcute deja încet şi atent (foto11).

Cele două ovale din partea de sus sunt depărtate spre dreapta, iar alteori nici nu au formă de oval, ci de linie dreaptă. Nici colţul de jos nu mai e oval, ci ascuţit. De data aceasta, scriindu-şi numele, semnatarul are un scris îngrijit, dar face greşeli enorme. De exemplu, în două cazuri, îşi sfârşeşte numele cu litera „у” rusească, iar în procura făcută lui Malcoci îşi bagă, inexplicabil, şi un „б” rusesc în nume. De unde se pare că semnatarul, în al doilea caz, este un vorbitor de limba rusă. Iată de ce am şi recomandat CCCEC să dispună neapărat o expertiză grafologică. De se va constata că altcineva a semnat în locul lui Scripcaru aceste acte, dar poate şi altele mai importante, atunci problema lichidării sale va redeveni actuală şi va trebui restudiată în cadrul unui nou dosar penal. Nici nu ştii cum unele semnături ale sale au fost făcute fără ştirea sa, pentru ca apoi, aflând despre asta, el să se fi revoltat… Să nu uităm că Scripcaru nu era o simplă persoană, ci bodyguardul lui Oleg Voronin, care, fireşte, cunoştea orice pas al şefului său şi alte taine ale clanului Voronin…

După ce iniţial a refuzat să discute cu noi, Margarita Malcoci insistă acum ca să ne convingă că toate semnăturile lui Scripcaru sunt autentice. Nu zicem da, nici ba – spunem doar că unele dintre acestea trezesc suspiciuni. Malcoci ne mai asigură că nu a fost emis niciun act în numele regretatului, după decesul său. În acest sens, procurorii ar fi bine să afle când anume au fost depuse la CÎS actele din 27 martie 2008, de ce acestea conţin atâtea gafe şi de ce au fost separate de dosarul firmei până când TIMPUL s-a interesat de acest subiect.

Apropo, Malcoci mai spune că „Biotex-com” nu-i aparţine lui Oleg Voronin. Nu punem la îndoială faptul că firma nu are legături de drept cu Oleg, dar circumstanţele care arată cu certitudine că beneficiarul activităţii firmei a fost familia Voronin predomină. Dispunem de un argument indubitabil în această privinţă, pe care îl vom prezenta în instanţă. Pentru că, înţelegem, firma lui Voronin se pregăteşte să ne atace în judecată. Noi credem că, de data aceasta, procuratura şi CCCEC îşi vor îndeplini conştiincios misiunea. Şi atunci vom putea trage concluzii certe. Deoarece, cu siguranţă, la mijloc ceva e putred…

P.S. La scrisorile Margaritei Malcoci şi a Angelei Scripcaru vom răspunde în termeni rezonabili, stipulaţi de legislaţia în vigoare.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *