Filip merge la Bruxelles unde nu reușește să articuleze o soluție concretă pentru criza în care se află țara, Vlah se duce la Moscova unde se plânge că săracii găgăuzi, care nu vorbesc găgăuza, sunt siliți să învețe româna. De ce să învețe altă limbă cât timp ei știu rusa. E ca și cum un francez din Italia se plânge că știe germana, dar e silit să învețe italiana. Măcar dacă ar fi adevărat. Însă nu există presiuni pe găgăuzii rusofoni, tot așa cum guvernul Filip nu are soluții viabile pentru criza din Moldova.
Dar dacă tot am amintit și de Italia, am citit zilele acestea că unii moldoveni se comportă în străinătate ca niște parlamentari veritabili. S-au apucat să execute furturi de milioane de euro. Totul e „pe vechi". Nu cumva să ne dezmințim.
Și ce am mai putea spune despre primăvara moldovenească? Dodon și Usatâi sunt în conflict, s-au transformat într-un model al zicalei: râde ciob de oală spartă. În schimb primarul (absent) de la Bălți ne promite că va face rost de un președinte surpriză. Unul care îl va pune în dilemă pe liderul socialist. Și, ca bătaia de jos să fie deplină, ne sugerează că în interiorul PSRM Dodon își pune deja oamenii să i se adreseze cu „domnul președinte". Dar, ne asigură „bălțeanul", tovarășul său de arme și proteste nu are șanse.
Să ne întoarcem spre latura veselă a întâmplărilor din spațiul moldovenesc. La Pro TV am urmărit un reportaj cu programe educative pentru fetițe și băieței. Copilași la cursuri de machiaj. Fete de șase ani pregătite pentru viață: „La ciorăpei albaștri trebuie și pantofiori albaștri ca să se vadă mai lungi picioarele” – ne spune o fetiță de 6-8 ani, rujată și coafată în cadrul programelor „educative”. Ca să „șim” frumoase.
Noi nu avem nevoie de cursuri ca ale americanilor în care să învățăm copiii cum să se orienteze în pădure, cum să ridice un cort sau cum să aprindă un foc. Copiii noștri nu vor fi siliți să supraviețuiască în pădure, ci trebuie să învețe să fie seducători. Copiii noștri trebuie să știe cum să își asorteze pantofiorii cu ciorăpeii, cum să folosească rujul și rimelul. Cel puțin așa se înțelegea din așa-zisul reportaj de știri, care nu era altceva decât o reclamă mascată la un centru numit educativ. Dacă atât de ușor numim educație un astfel de obicei, mă întreb de ce nu s-au introdus încă în programa școlară ore obligatorii de machiaj?
Dar vine primăvara, fără promisiuni și salarii, fără soluții concrete. Nu contează, bucuria e foarte mare. Fiecare cetățean al acestei țări e încântat. Se uită la soarele de pe cer și își spune fericit: „vine primăvara și cel puțin o să scap de facturile pentru încălzire!”
Pentru că atâta minciună, atâta disperare, atâta nepăsare e în jur, încât pentru sărmanii oameni dispariția facturii la încălzire e singura veste bună.
