Vinul Moldovei. O Legendă Vie: Crescendo, Mimi, Minis Terrios, Chateau Vartely
Primele două zile din aventura prin beciurile Moldovei au decurs în vinăriile unde au luat naștere mărcile Mimi, Chateau Vartely, Crescendo şi Minis Terrios. Dacă primele două au reușit deja să cucerească niște inimi, apoi ultimele două abia-și croiesc drumul pe rafturile autohtone. Dar, să le luăm pe rând.
Ziua 1
Prima noastră gazdă a fost vinăria Crescendo, creația Școlii profesionale din Nisporeni. În fruntea cramei se află Ion Luca care ne-a povestit despre reuşitele şi greutăţile din cadrul producerii vinului Crescendo şi înfiltrării acestuia pe piețile națională și internațională. Denumirea brandului este mai mult decât sugestivă, făcând trimitere atât la faptul că vinăria se perfecționează pe an ce trece, cât și la ceea că aici elevii Școlii profesionale devin profesioniști în toată legea.
Crama Crescendo este dotată cu cele mai noi și performate utilaje, beneficiind de suport financiar din partea proiectului Austrian Developement Cooperation, și are o capacitate anuală de aproximativ 15 mii de sticle. Mai mult, aici fiecare tip de vin se maturează în două feluri – în baric sau în vase de inox – pentru a satisface orice gust.
Ion Aramă
Deocamdată, vinurile Crescendo pot fi găsite doar în câteva localuri din capitală. Asta în timp ce unul dintre ele a fost premiat cu medalia de aur în cadrul „Bucharest International Wine Contest” și iar altul este primul rose din Moldova, fabricat din Feteasca Neagră, sort de viță-de-vie care se vrea să fie reprezentativ pentru R. Moldova.
Cea de-a doua vinărie pe care am vizitat-o a fost Castelul Mimi, în frunte cu Cristina Frolov. Numele vinăriei vine de la boierul Constantin Mimi, despre care istoricul Iurie Colesnic spune că „acesta a făcut extrem de mult ca vinurile basarabene să fie deosebite și foarte mult apreciate. El a înțeles și a realizat dezideratul – vinul basarabean are vocație europeană”. Castelul îl primise ca zestre de la soția sa, cel puțin aceasta se spune în procesul-verbal al Consiliului nobilimii din 28 iunie 1914. Conform istoricului, chiar de la debutul carierei sale începe să se intereseze serios de cultivarea viței-de-vie în care intuia mari perspective. Producerea vinului în cantități industriale Constantin Mimi o făcea încă din 1893, dar dorea să producă vinuri care nu s-au mai întâlnit în Basarabia. „În căutare de sorturi noi de viță-de-vie pleacă în Franța, la Școala Superioară de Agronomie din Monpailie unde însușește teoretic și practic organizarea industrială a cultivării viței-de-vie și a producerii vinului. Realizarea practică a experienței acumulate a efectuat-o la moșia sa de la Bulboaca unde a început cultivarea unor sorturi noi de viță-de-vie și producerea vinului în cantități mari, și exportarea lui la Moscova, Odesa, Vladivostoc ș.a. localități”, scriu Iurie Colesnic.
Dar aceasta a fost demult. În prezent, Cristina Frolov, cea care a rămas la cârma vinăriei, lucrează la restaurarea castelului și a beciurilor, la demolarea clădirilor sovietice, dar nu fără păstrarea unor elemente comuniste – doar fiindcă au făcut și ele parte din istorie. Istoria amintește, însă, și de faptul că Moldova are sortul „Aligote” doar datorită lui Constantin Mimi care a ajuns în scurtă vreme unul dintre vinurile cele mai preferate în aceste locuri. De menționat este faptul că vinurile Mimi nu duc lipsă de aprecieri șli medalii, desigur, bine meritate.
Procesul de restaurare a complexului Mimi se va încheia în vara anului viitor, când va avea loc şi deschiderea oficială.
Ziua 2
A treia vinărie vizitată a fost cea a soților Dan și Diana Prisăcaru care se iubesc din clasa a IX-a. Ei și-au făcut studiile în Ungaria, apoi în Franța unde au învățat cum se vinde vinul, după care au hotărât să vândă unul făcut de ei. Inspirându-se din modul de producere francez al vinului (care se bazează pe recolte de pe teritorii mici de viță-de-vie), au căutat cu mare atenție terenurile potrivite pentru vinurile pe care și le doresc să le producă. De aici și denumirea Minis Terrios a vinăriei. Prima lor recoltă a avut loc în 2013, iar la sărbătoarea vinului, toată lumea va avea ocazia să-i cunoască și le guste licoarea.
Dan și Diana Prisăcaru
Prisăcarii se împart între vinărie și job-urile lor stabile cum pot. Deși recunosc că producerea vinului este un hobby pentru ei, aceștia investesc foarte mult timp, efort și inspirație în el. Bunăoară, ne-au dăruit câte o sticlă de merlot sau cabernet sauvignon pe care am îmbuteliat-o cu un aparat manual și am avut ocazia să personalizăm eticheta.
În încheierea celei de-a doua zi, am fost oaspete a Chateau Vartely, o vinărie relativ tânără – de zece ani – care a știut să se poziționeze pe piața internațională și să se adapteze condițiilor impuse de Rusia, redirecționând producția livrată, în trecut, Rusiei – către Polonia. Teritoriile vinării sunt mari, totuși, cel mai mult m-a impresionat sala de degustare în care erau expuse numeroase sticele de vin din toate colțurile lumii. . De altfel, și priveliștea de pe dealul unde este situat Chateau Vartely este nemaipomenit de frumoasă.
Timp de două zile am apucat – unu – să mă asigur că Moldova are talent la făcut vinuri și – doi – proporțional cu renumele scade și căldura, dar și ospitalitatea vinifcatorilor.
Ziua 3
În cea de a treia zi am cunoscut legendele a două vinării din sudul Moldovei – „Gitana” și „F’autor”.
Vinăria „Gitana”, sau „Țiganca”, cum i se spunea anterior, are de spus câte o poveste despre fiecare vin și imaginea acestuia. Spre deosebire de celelalte gazde, Lilia, alături de tatăl său și fondatorul vinăriei, Petru Dulgher, ne-a dus acolo unde începe totul – la podgorii. Acolo am aflat legenda vinurilor „Lupi”, care s-au ales cu această denumire, fiindcă în apropierea zonei cultivate se întinde un mare teritoriu unde vânarea animalelor este strict interzisă. Astfel, în imediata vecinătate a viței-de-vie, lupii se adăpostesc nestingherit și mai provoacă o sperietură lucrătorilor. De aici și denumirea vinului „Lupi”, un cupaj din „Cabernet Sauvignon”, „Merlot” și „Saperavi”.
Cert este că fiecare legendă a vinăriei „Gitana” nu ar exista fără implicarea de care dă dovadă familia Dulgheru și setea lor de a învăța, de a descoperi și de a împărți ce-i mai bun cu noi prin vinurile la care muncesc. În acest sens, vinificatorii de la „Țiganca” țin foarte mult la colaborările lor cu experții din Franța, Italia și alte state cu istorie vinicolă centenară. Totodată, acest fapt a scutit vinăria de greutățile suportate în urma embargoului rusesc, ea fiind orientată de la bun început spre piețele Franței, României, Olandei și Belgiei.
Odată coborâți de pe dealuri, am ajuns la vinăria „F’autor”, cea care-și realizează majoritatea producției aici, acasă, unde se bucură de o mare popularitate. În același timp, chinezii nu sunt mai puțin interesați de vinurile „F’autor”. Ba chiar am prins momentul în care era pregătit lotul de export pentru China. În crama lor am fost serviţi şi cu două vinuri de colecţie cu vechime de 30 şi 40 de ani.
Mai mult decât atât, dacă noi, cei 12 tineri facem drumul vinului, atunci la „F’autor” ne-a fost prezentat drumul strugurelui – de la bobiță la suc. Pe lângă faptul că și această vinărie este una de familie și, respectiv, de suflet, echipa de la „F’autor” este una care cunoaște importanța opiniei publice nu doar cu referire la gustul vinului, dar și despre prezența acestuia la evenimentele tematice.
Acțiunea este susținută financiar de proiectul USAID CEED II, Oficiul National al Viei și Vinului (Wine of Moldova), precum și de vinăriile gazdă.