Vladimir Hotineanu: „Ne propunem 25 de operații de transplant hepatic pe an”

Astăzi atât donatorul, cât și pacienta se simt bine, iar medicii afirmă că acesta este un început bun. Vladimir Hotineanu, medic chirurg și omul care a stat în fruntea echipei medicilor moldoveni a vorbit în exclusivitate pentru Timpul, despre perspectivele de viitor ale transplantului hepatic, despre colegii din România și despre cum a fost realizată prima operație de acest tip.

– Pentru R. Moldova intervenția chirurgicală de transplant la ficat a fost o premieră absolută, ce așteptări ați avut?
– Da, într-adevăr, suntem abia la prima operație de transplant de ficat în R. Moldova, dar totul a decurs bine. Îmi pare rău că am ajuns printre ultimele țări ale Europei care au implementat această tehnologie de tratament a bolilor de ficat. Transplantul de organe este un domeniu care din punctul de vedere al însușirii este depășită în lume, dacă e să ne gândim că primul transplant de ficat a fost efectuat în 1943, în Pittsburgh, SUA, de către Thomas Starzi.

– Care a fost prima operație de transplant în R. Moldova și la ce?
– Transplantul de organe și țesuturi din R. Moldova are o istorie. De exemplu, transplantul de cornee a fost realizat în anii 60. O fetiță care nu a văzut lumina zilei timp de 20 de ani, a fost operată cu succes cu transplant de cornee. Pentru timpurile de atunci a fost o senzație. Transplantul de rinichi a fost realizat pentru prima dată în 1981 de către profesorul Mihai Bârsanu. Prin anii 2000 a început o avalanșă de articole denigratoare în adresa transplantologilor și, în general a transplantologiei, iar în 2003, printr-un ordin al Ministerului Sănătății, secția a fost închisă, abia în 2010 a fost inaugurată Agenția de Transplant. Astfel, în 2012, a fost relansat transplantul de rinichi și iată acum câteva săptămâni a fost posibilă și realizarea primului transplant de ficat.

– Cum s-a pregătit echipa de medici pentru realizarea transplantului hepatic?
– Pentru a realiza acest tip de operație, echipa de medici a fost pregătită timp de câțiva ani. A fost o muncă asiduă și foarte serioasă, deoarece nu este vorba doar de însușirea tehnologiilor, dar și de o lectură aprofundată în privința tuturor problemelor legate de anatomie și fiziologie,a situațiilor în care poate nimeri corpul uman după transplantul ficatului. Am luat în calcul fiecare detaliu.

– Cum a fost conlucrarea cu echipa medicilor din România condusă de profesorul Irinel Popescu?
– Echipa profesorului Irinel Popescu de la Institutul Clinic Fundeni București ne-a ajutat foarte mult. Vreau să spun că echipa noastră de chirurgi transplantologi a fost pregătită timp de trei ani pentru realizarea acestei intervenții. Am avut deplasări la Institutul Clinic Fundeni București, am mai avut și deplasări la Viena, Toulouse și alte centre europene, instituții medicale unde transplantul de ficat este de zeci de ani implementat cu succes.

– Ce ar trebui să se schimbe în medicina noastră pentru ca chirurgia hepatică să se îmbunătățească?
– Perspectiva este finanțarea. Dacă nu vom avea un program de stat care ar facilita transplantul de ficat, atunci riscăm să oprim realizarea acestor operații. Vreau să zic că o intervenție de acest tip este foarte costisitoare. În prezent, costurile ei se estimează la o sută de mii de euro și acestea sunt prețurile medii în Europa. La noi nu are cum să fie mai ieftină, din această cauză doar susținerea statului poate garanta supraviețuirea și dezvoltarea transplantului la ficat.

– Cum se simte acum pacienta care a beneficiat de transplant hepatic, dar donatorul?
– Donatorul este deja externat, iar pacienta se află încă în spital și probabil va mai fi internată pentru o perioadă. Acum modelăm imunosupresia, pentru ca organismul să nu respingă partea ficatului, care a fost preluată de la fiu. Pacienta trece printr-un proces complicat, deoarece dacă nu iei preparatele de inhibiție a reacțiilor imunologice, porțiunea transplantată poate să moară foarte repede. Cu toate acestea, femeia este foarte activă, se plimbă prin salon, mănâncă, citește.

– Care este soarta pacienților după ce au suferit operația de transplant de ficat?
– Noi suntem abia la primul pacient, dar dacă este să vorbim de experiența domnului profesor Irinel Popescu, atunci, dumnealui a realizat primele transplanturi încă în anii 2000. Până în prezent, dumnealui a efectuat peste trei sute de transplanturi. Primul copil care a suferit această intervenție în anul 2000 avea abia un anișor. Acum are treisprezece ani și merge la școală. Vreau să spun că supraviețuirea este de peste cinci ani de zile, la peste 70 la sută din cei care au beneficiat de transplant de ficat la Institutul Clinic Fundeni. Acesta este un indiciu foarte bun. Dar în afară de aceasta, pacienții au nevoie de îngrijiri medicale permanente, după intervenția chirurgicală modul lor de viaţă este un pic altfel.

– Era vorba despre un sistem informaţional automatizat de evidenţă a persoanelor care necesită un transplant, dar şi a potenţialilor donatori, s-a mai realizat ceva în acest sens?
– În prezent, la Agenția de Transplant de Organe și Țesuturi, a fost dat în exploatare sistemul informațional online care va monitoriza inclusiv lista de așteptare a pacienților pentru transplantul hepatic. De regulă, aceștia sunt bolnavi care suferă cronic, al căror ficat ajunge la un moment dat la epuizarea tuturor funcțiilor. Pentru a beneficia de transplantul de ficat și a ajunge pe lista de așteptare, pacientul este selectat după anumite criterii internaționale. Acum avem o listă de oameni în așteptare care în prezent se completează. Încă nu suntem activi în acest sens, deoarece suntem abia la început. Cu toate acestea, avem deja primele 15-20 de perechi de bolnavi care ar putea beneficia de transplant de ficat, cu toate că ei sunt mult mai mulți. Chiar și în țările înalt dezvoltate din numărul total de oameni care suferă de diferite patologii ale ficatului, doar până la 5% beneficiază de transplant hepatic.

– De ce criteriile pentru lista de așteptare a beneficiarilor de transplant hepatic sunt atât de stricte?
– Deoarece până îi ajunge rândul unei persoane pentru a beneficia de transplant hepatic, ea poate deceda. Uneori un om așteaptă și cinci ani un potențial donator, din această cauză criteriile de alegere sunt foarte stricte. Incluzându-l în lista de așteptare, noi îi oferim o șansă, dar, totodată, trebuie să ținem cont ca această șansă să fie garantată, astfel lista de așteptare a beneficiarilor de transplant hepatic trebuie efectuată cu precauție maximă.

– Ce trebuie să cunoască oamenii despre transplantul hepatic?
– Este foarte important un lucru, noi am realizat transplantul hepatic de la donator viu, însă transplantul de la donator viu, în numărul total de transplanturi ar trebui să fie foarte mic, pe când transplantul de la un donator care se află în moarte cerebrală ar fi o perspectivă foarte bună. Doar în această situație am putea mări numărul de transplanturi. În prezent, societatea noastră nu este pregătită pentru acest lucru, cu toate că lumea trebuie să cunoască că moartea cerebrală este ireversibilă, însă, pentru a conștientiza acest lucru, societatea trebuie educată. În țările înalt dezvoltate s-a lucrat mult în această direcție și noi trebuie să facem la fel.

– Mai preconizați în viitorul apropiat operații de transplant hepatic?
– Cred că anul acesta, dacă am putea realiza cinci-zece transplanturi de ficat, ar fi minunat. Aș vrea ca în viitor să ajungem la 20-25 de transplanturi hepatice pe an. Dacă este să raportăm la numărul populației, atunci acesta ar fi un indiciu foarte bun.

– Pentru următoarea intervenție, veți mai solicita echipa medicilor chirurgi din România?
– Desigur, și încă pentru mult timp. Toate centrele de transplant care au început astfel de intervenții chirurgicale, au solicitat ajutorul colegilor timp de trei-patru ani. Cu atât mai mult că această operație nu este frecventă. Aici ai nevoie nu doar de cunoștințe, dar și de experiență. Și nu numai de experiența chirurgicală propriu-zisă, dar și de experiența anesteziologilor, a specialiștilor în terapie intensivă, a imunologilor. Sunt foarte multe aspecte care trebuie puse la punct.

– Vă mulțumim și vă dorim succes.