Vladislav Inozemțev este un economist rus, doctor în științe economice. El conduce Centrul de Cercetare a Societăților Post-industriale, pe care l-a fondat în anul 1996. Este membru al Consiliului Rus de Relații Internaționale. A predat la Universitatea de Stat din Moscova și la Colegiul Superior de Economie. A fost cercetător asociat la Institut für die Wissenschaften vom Menschen din Viena, la Polski Instytut Studiów Zaawansowanych din Varșovia, la Deutsche Gesellschaft für Auswärtige Politik din Berlin și la Center for Strategic and International Studies din Washington. A fost redactor-șef al revistei „Svobodnaia Mîsli” în anii 2003-2011 și al ediției ruse a publicației „Monde diplomatique” în anii 2006-2007. Urmărind evenimentele din Ucraina, începând cu anul 2004, a publicat peste 200 de articole despre „revoluția portocalie” și „revoluția demnității” în presa rusă, ucraineană și internațională.

– Toate scrutinele din statele postsovietice sunt considerate a fi „cele mai importante din istoria țării”. Ce înseamnă acest lucru în contextul alegerilor din Ucraina și este oare scrutinul de duminică cu adevărat „cel mai important” pentru această țară?
– În opinia mea, o astfel de abordare este totuși exagerată. Țările postsovietice s-au împărțit în două categorii. În cele din prima categorie, cum ar fi Rusia, Kazahstan, Belarus sau Azerbaidjan, alegerile au un rol pur decorativ, iar în cele din a doua categorie alegerile au devenit o procedură obișnuită. În afară de Țările Baltice, aș include aici Ucraina, Moldova și, parțial, Georgia. În țările din categoria a doua, toate scrutinele sunt la fel de importante, fiindcă ele creează o identitate temporară a acestor state și a popoarelor lor.

Alegerile din Ucraina, din acest an, constituie unul dintre numeroasele exerciții electorale prin care a trecut această țară, dar, în același timp, este vorba de un scrutin neobișnuit. Sunt primele alegeri, care au loc după terminarea „fazei fierbinți” a războiului cu Rusia din anii 2014-2015, după implementarea Acordului de Asociere cu UE, precum și după crearea bisericii autocefale ucrainene. Poporul ucrainean trebuie să demonstreze ce lecții a învățat din anii precedenți, cât de ireversibilă este opțiunea în favoarea Europei și în ce măsură a depășit stereotipurile trecutului în privința propriilor săi politicieni.

„Mulți candidați fac promisiuni care nu vor putea fi îndeplinite”

– Cum poate fi explicat faptul că forțele proruse din Ucraina nu înaintează un candidat comun puternic la postul de președinte al țării?
– Există mai multe cauze ale acestui fenomen. Pe de o parte, astăzi, în Ucraina nu există politicieni proruși puternici. Putiniștii convinși, de tipul lui Medvedciuk, nu pot fi aleși în posturi importante, fiindcă prea mulți alegători îi consideră trădători, iar personajele mai puțin odioase nu mai pot conta pe voturile de importanță critică ale alegătorilor din Crimeea și Donbas, regiuni ocupate astăzi de Rusia. Pe de altă parte, Rusia nu prea crede în ultimul timp în posibilitatea de „a întoarce” Ucraina, și, în opinia mea, Kremlinul se orientează mai degrabă spre crearea unei situații de lipsă de guvernare și haos în țara vecină. În acest context, principalul obiectiv al Moscovei este eșecul președintelui actual Petro Poroșenko, adică al celui mai important politician ucrainean antiputinist din prezent, și crearea în Rada Supremă a unei coaliții cu liderii căreia Moscova ar putea găsi un compromis pe anumite chestiuni. Confruntarea între președinte și parlament, dezbinarea în Radă, incapacitatea de a lua decizii de importanță critică – iată tabloul puterii din Ucraina, pe care Kremlinul ar dori să-l vadă cu cea mai mare bucurie în următorii cinci ani.

– Care sunt cele mai importante teme dezbătute în actuala cursă electorală?
– Pe primul loc se situează problemele de ordin economic. Ucrainenii doresc reducerea cheltuielilor militare, creșterea veniturilor, diminuarea tarifelor și a plăților pentru serviciile comunale și pentru gaz. Fără îndoială, ei sunt atenți la chestiunile legate de relațiile cu Rusia, de soarta Crimeii și a regiunilor din Est, de consolidarea națiunii ucrainene și a Bisericii, dar subiectele legate de organizarea vieții cotidiene sunt astăzi aparent mai importante. Însă, problema constă în faptul, că mulți candidați – și, în primul rând, Iulia Timoșenko – fac promisiuni care, din capul locului, nu vor putea fi îndeplinite pe majoritatea acestor subiecte, știind foarte bine că nu vor putea să se țină de cuvânt. Poziția președintelui actual, a cărui echipă (deși aceasta a suferit modificări esențiale) a fost capabilă să salveze Ucraina de la colaps economic în perioada anilor 2015-2017, mi se pare o opțiune mai bună decât promisiunile oponenților săi.

„Influența alegerilor din Ucraina asupra Moldovei se poate manifesta în trei feluri”

– Cât de importantă este „geopolitica” în situația creată? A fost oare politica externă iarăși în măsură să depășească în inimile ucrainenilor chestiunile legate de orânduirea internă a societății?
– „Geopolitica” este deosebit de importantă. Ucraina este condamnată să existe între Rusia și Europa, iar Moscova nu se va împăca niciodată cu pierderea unor teritorii pe care Kremlinul le consideră a fi parte din „Rusia istorică”. Mulți oameni din Rusia văd aceste alegeri ca o posibilitate de revanșă pentru înfrângerile din anii 2004 și 2014, presupunând că politicienii de tipul lui Medvedciuk sau Timoșenko vor putea consolida influența rusească în Ucraina. În acest scop, Kremlinul ar fi gata să accepte anumite cedări în fața Kievului, în cazul schimbării puterii de acolo.

Politica externă joacă un rol important în Ucraina, dar ea este bivalentă. Pe de o parte, este vorba de politica externă în relațiile cu UE și aici ea atinge viețile a milioane de oameni, care locuiesc în Europa sau merg într-acolo să-și câștige existența, inclusiv a tinerilor care se consideră a fi europeni. În aceste aspecte, societatea ucraineană este în mare parte omogenă. Pe de altă parte, e vorba de politica în privința Rusiei, începând cu războiul și terminând cu „istoria” și „cultura” – aici societatea ucraineană este foarte divizată. Cât privește „orânduirea internă a statului”, mi se creează impresia că această chestiune îi interesează doar pe politicieni în Ucraina.

– Ce consecințe vor avea aceste alegeri pentru vecinii Ucrainei, în special, pentru R. Moldova?
– Consider că influența alegerilor din Ucraina asupra Moldovei se poate manifesta în trei feluri. În primul rând, este o chestiune de opțiune europeană. Dacă la Kiev vor câștiga forțele orientate spre un compromis cu Rusia, atunci euroscepticii își vor consolida practic influența lor și în R. Moldova. În al doilea rând, este important și aspectul „oligarhic”: orice întârziere a europenizării va atrage după sine creșterea influenței marilor businessmeni în politica ucraineană, ceea ce va accentua acest trend și în R. Moldova. În al treilea rând, dacă Kievul va începe să ducă tratative cu Moscova în privința Donbasului (nemaivorbind și de Crimeea), problema transnistreană va deveni una cu mult mai complexă și de durată mai lungă, fiindcă Rusia va începe să reflecteze la modul serios la „introducerea” creaturilor controlate de ea în statele independente, ceea ce poate duce la o paralizie a guvernării. Eu nu doresc așa ceva nici Ucrainei, nici R. Moldova.
Londra, 17 martie 2019