Vor sărăci basarabenii viitorul stat unit?

În Ţară auzim din gura unor neisprăviţi sau a unor „binevoitori” că nu ne-ar mai trebui „basarabenii ăia”, ce, nu suntem noi suficient de săraci? Ba da: săraci şi proşti. Cine se conduce în viaţă după principiul „să moară şi capra vecinului” nu va ajunge decât cu propria capră moartă mai devreme sau mai târziu.

Dar nimeni nu se implică în moartea caprei moldoveneşti, se descurcă perfect de una singură, refuzând cu încăpăţânare să accepte singura soluţie reală pentru oamenii şi teritoriul dintre Prut şi Nistru: reunificarea. Ca pretext pentru acest refuz se încearcă inducerea ideii că basarabenii vor fi „a cincea roată la căruţă” şi ‎că nu putem face Unirea în halul în care ne aflăm acum. „Să ne facem ordine întâi în ogradă”, se spune senin oamenilor, de parcă nu asta se face de 25 de ani şi rezultatele sunt din ce în ce mai proaste…

V-am dat exemple de vorbe ţărăneşti, din popor, ca la mine la Focşani, pentru a înţelege şi omul de la ţară cum funcţionează manipularea şi idiotismul celor care încearcă să combată adevărul: UNIREA FACE PUTEREA.

‎E greşit însă ca cei din R. Moldova să meargă în România punându-și poalele în cap şi întinzând mâna: ajutaţi-ne. Să ajutăm ce? Să vă ajutăm de ce? Să perpetuăm acest stat nociv, care va face în continuare rău cetăţenilor săi? Nu, în România trebuie de accentuat nivelul de românism de care dau ei dovadă, că basarabenii au ales să fie români, fapt ce îi face ca după reunire să aducă un suflu revigorant în Ţara reîntregită. Că în cele mai grele timpuri sub ruşi şi sub sovietici s-au călit cele mai bune caractere. Bani într-o gaură neagră, staţi liniştiţi, nu bagă nimeni.

Sărăcia după Unire? Da, pentru leneşi va fi în continuare sărăcie. Cunosc toţi aceşti tineri minunaţi implicaţi în opera de reunifi‎care naţională, care investesc zile şi nopţi în astfel de proiecte, în marşuri, iar după reîntregire vor munci pentru a construi o Românie prosperă. Basarabenii nu sunt ologi, că au mâini şi picioare ca să muncească, ei doar au nevoie de sprijin şi un cadru pe care un stat reîntregit poate să-l ofere.

Nimeni de la Cluj nu va veni să sponsorizeze mâncarea celui de la Orhei, în schimb fructele şi vinul lui se vor vinde pe o piaţă internă de 24 de milioane de oameni‎. Şi se vor colecta banii cum trebuie la bugetul de stat, şi se va fiscaliza, şi hoţii de miliarde de dolari nu vor mai exista în libertate.
În plus, calculând rece, macroeconomic, deja e clar că Unirea este o operaţiune care va aduce profit, cum a adus şi Germaniei reunificare. Când? Strict pe hârtie, studiile arată că „investiţia” este recuperată la 8 ani după ce are loc procesul.‎ Totodată nu există preţ pentru demnitatea şi puterea unui popor, pentru psihicul renăscut al unei naţiuni care în ultima sută de ani n-a mai avut motive de reală izbândă.

La congresul primarilor de pe cele două maluri de Prut asta am făcut: lucru împreună spre un viitor mai bun. Asta înseamnă de fapt Unirea. Iar fostul premier Mircea Druc a cerut simplu, – sincronizare, interferenţă şi transplant. Să transplantăm lucrurile bune pe celălalt mal, fără impresii de superioritate şi fără neisprăviți la conducere. Să venim cu propuneri de îmbunătăţire, cum a sfătuit primarul Chirtoacă pe primarii din oraşele din România de azi privind furnizarea agentului termic, şi apoi să şi implementăm aceste propuneri, instituţii, bune practici, sentimente patriotice, relaţii de afaceri şi câte şi mai câte lucruri făcute ÎMPREUNĂ.