Comuniştii n-au stat mult în cumpănă cum să meargă în campania electorală: Pobeda, blea! Nahren s pleaja, AIE!…
Zis şi făcut. Deci, au pornit cu mare alai şi necuprins balamuc propagandistic – că doar la atâta lucru îi duce mintea – să măsoare Moldova în lung şi-n lat. Cu Pobeda, adică. Iar Pobeda asta – nu-i chiar maşina ceea veche, pe care au subtilizat-o ruşii din Germania învinsă, ca s-o transforme în marcă sovietică get-beget. Pobeda asta, a comuniştilor, e un coşcogea tanc. Sau o tanchetă, ca să fim mai exacţi. Un TAB, carevasăzică. Cu roţile cât un fund de cisternă. VEZDEHOD! Altminteri, nu mai răzbăteau comuniştii în satele Moldovei prin gropile pe care le-au semănat şi le-au îngrijit gospodăreşte pe drumurile ţării timp de 8 ani şi în care au dat mereu, ca chiorii, cât s-au aflat la guvernare.
De ce, la o adică, Moldova să aleagă Pobeda şi nu Mercedes-ul, să zicem? Pobeda asta îi iese deja boborului pe gât, tovarăşe general Voronin. În cei 73 de ani de regim bolşevic, comuniştii sovietici n-au fost în stare să producă pentru oameni decât vreo 4 mărci de pobede şi pobezele: „Volga” (Pobedă travestită), „Moscvici”, „Zaporojeţ”, „Jiguli” (Fiat italian travestit)… Iar pentru a călători peste hotare, în Europa, bunăoară, ruşii au produs zeci şi sute de mărci de tancuri, tanchete, TAB-uri, autopropulsoare, vezdehoade, maşini blindate dintre cele mai sofisticate… Astea-s pobedele voastre, tovarăşe general în retragere binemeritată.
Să ne mai amintim un detaliu: atunci când nu li se polucea cu Pobeda, comuniştii sovietici dădeau iama în ţările învecinate cu… drujba. Le-o băgau oamenilor pe gât! În această privinţă, gheaghea Vova, generalul, i-a dat cu tifla chiar şi lui Stalin. El a lăsat drujba să ruginească, punându-şi toată nădejdea în Pobedă. I-a arătat pumnul României, Ucrainei, SUA, Bruxellesului… S-a sfădit cu toată lumea. De partidele din opoziţie nici nu mai vorbim. La luptă, ortaci! şi-a asmuţat Voronin hoarda comunistă. Pobeda va fi a noastră!
Ne convingem din nou – pentru a câta oară! – că mai groşi de obraz şi mai mincinoşi decât comuniştii mai pot fi doar… comuniştii. Şi viceversa. Sunt atât de mincinoşi, încât au ajuns să se amăgească şi pe ei înşişi. Cică acest an, în care ei s-au aflat pe tuşă, scoşi de către alegători, a fost „un an al rezistenţei, al unei adevărate rezistenţe populare, în fruntea căreia s-a aflat PCRM”.
După pacostea electorală din anul trecut, intitulată „Atac asupra Moldovei”, slugoii voroninişti Starîş şi Petkov scot un alt thriller electoral marca PCRM – „Un an negru pentru Moldova. Cronica distrugerii” (Mai corect ar fi fost să-şi intituleze thrillerul „Un an negru pentru comuniştii. Cronica distrugerii bolşevismului”). Atâtea falsuri şi minciuni pe centimetru pătrat de peliculă n-au încăput nici în capodoperele cinematografice ale lui Goebbels! Bravo, băieţi! Precum vedem, Partidul Comuniştilor are instrumente de nădejde. Alături de tătuca Valoghea, de belicoşii mai tineri – Dodon, Muntean, Tkaciuk, Petrenko etc. – , faceţi treabă bună. Treabă mare, ce mai! Dar fiţi cu băgare de seamă, să nu carecumva să daţi în ea cu Pobeda voastră electorală. Că şi aşa pute din urma voastră ca de la hoit politic. Mai bine staţi frumuşel la gunoiştea istoriei – acolo vi-i locul! Aşa să vă ajute Karl Marx!
Mark Ţesătoriu
