În primul rând, trebuie spus că nu este vorba de documente secrete (din ce a ieşit la iveală până acum) – este vorba de documente confidenţiale. Cu alte cuvinte: nu avem de-a face cu documente care dezvăluie intenţii sau proiecte ale SUA în România, ci cu documente care prezintă informaţii culese din România. Şi aceste documente sunt importante: pe baza lor, îşi alcătuiesc americanii planurile. În al doilea rând, nu este aproape nimic nou în aceste documente. Cine nu ştia că România este dominată de un grup restrâns de oameni care şi-au făcut averile pe căi nu tocmai legale? Cine nu ştia că sectorul energetic din România se află sub un asalt permanent dinspre Rusia? Cine nu ştia că mogulii de la Bucureşti se află în strânse legături cu Moscova? Cine nu ştia că aceiaşi moguli, poziţionaţi undeva la limita dintre lumea afacerilor, presă şi politică, încearcă să controleze tot ce le iese în cale? Cine nu ştia că România doreşte ca R. Moldova să adere la Uniunea Europeană şi că Ucraina face tot ce îi stă în puteri să blocheze apropierea Bucureşti-Chişinău? Cine nu ştia că unii ziarişti şi politicieni de la Bucureşti rup uşile ambasadelor, încercând să obţină sprijin din exterior? Cine nu ştia că Băsescu este un aliat al americanilor? Toate aceste fapte reflectate în telegramele americane erau cunoscute de multă vreme în spaţiul public românesc. Nimic nou, doar că avem o confirmare în plus: de vreme ce diplomaţii americani puneau pe hârtie toate aceste fapte înseamnă că le acordau o cât de mică credibilitate.
Între timp, circul mediatic de la Bucureşti a creat o aglomerare enormă de informaţii nediferenţiate. În încercarea de a evita un monopol absolut asupra acestor telegrame, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie a preferat să le distribuie unui număr de ziare. Doar că fiecare ziar de la Bucureşti a început să prezinte trunchiat unele telegrame, să le treacă cu vederea pe altele, să ofere interpretări proprii şi citate limitate. Nu există deocamdată (ca în cazul Wikileaks internaţional) o bază de date completă cu acces pentru toată lumea. Nu am nevoie de interpretări în funcţie de interesele proprietarilor de presă, aş dori să pot citi toate telegramele, integral. Dar poate că o astfel de bază de date va apărea în curând: dacă e bal, bal să fie!
Încă o dată iese la iveală mizeria profundă din politica românească. Nu are rost să ne ascundem: telegramele Wikileaks de România prezintă faţa schimonosită a politicii româneşti aşa cum a fost ea în ultimii ani. Nu poţi face curăţenie cu ochii închişi, fără să vezi unde este mizeria. Paradoxul este că românii au ştiut dintotdeauna unde este gunoiul, doar că nu au făcut nimic pentru a-l îndepărta. Mulţi au preferat să privească cu scârbă tot acest gunoi şi să-şi construiască un spaţiu propriu al curăţeniei. Poate ar fi timpul ca aceste oaze să se unească şi să se extindă. Şi nu în ultimul rând: din telegramele Wikileaks, aflăm cine este cu ruşii şi cine este cu americanii. Nu îmi este clar cine mai este cu românii.
