Datorită asemănării dintre ele, fenomenele, obiectele sau energiile subtile consonează, adică vibrează la unison, evocându-se reciproc şi selectiv, prin acţiune la distanţă, întocmai ca în cazul acordării pe aceeaşi frecvenţă de vibraţie a două posturi de emisie-recepţie. Într-un astfel de caz, se ştie că rezonanţa are loc numai atunci când frecvenţa este apropiată sau coincide cu una dintre frecvenţele (numite proprii) cu care sistemul rezonant este capabil să oscileze.

De asemenea, în timpul rezonanţei are loc un transfer de energie de la sistemul excitator către cel rezonant. Atunci când se atinge condiţia de rezonanţă, amplitudinea oscilaţiilor creşte foarte mult, prezentând un maxim caracteristic; ea ar putea deveni infinită, dacă nu ar exista pierderi de energie datorate unor factori de genul frecării. Fiind un fenomen selectiv, rezonanţa oferă posibilitatea de a pune în evidenţă oscilaţii puţin perceptibile prin alte procedee, sau de a canaliza un transfer de energie pe o anumită frecvenţă în scopul provocării unui anumit fenomen, cum ar fi, de pildă, o tranziţie energetică sau de altă factură.

În practica yoga, rezonanţa este percepută ca un proces de iniţiere şi amplificare a unor vibraţii, conştient sesizate în fiinţă, produse sub acţiunea unor energii vibratorii care provin din anumite niveluri de manifestare ale Universului. Dacă yoghinul îşi menţine focalizată atenţia, pentru a sesiza cât mai fidel posibil punerea la unison a propriului său focar energetic cu focarul energetic corespondent din macrocosmos, atunci fenomenul de rezonanţă are mari şanse să se producă, stimulând în fiinţa oricărui aspirant uluitoare experienţe spirituale, pline de revelaţii inedite.

Continuitatea procesului de rezonanţă în Universul lăuntric al yoghinului va fi menţinută, însă, numai datorită concentrării sale neîntrerupte. Amplitudinea vibraţiilor energetice induse şi resimţite atunci de yoghin, veritabile unde purtătoare de armonie, sens şi informaţii, este maximă în cazul egalităţii acestor frecvenţe, tinzând spre infinit, dacă se păstrează constanţi factorii ce declanşează rezonanţa. Esenţială, aici, va fi mereu atenţia focalizată asupra fenomenului respectiv.

Cunoaşterea este posibilă datorită fenomenului de rezonanţă

Practica yoga a permis să se constate că, în timpul menţinerii stării de rezonanţă, are loc un transfer neîntrerupt de energie şi informaţii de la sistemul sau focarul excitator din Univers (macrocosmos) către focarul sau centrul specific corespondent din universul lăuntric (microcosmos) al fiinţei în cauză. Din momentul în care se declanşează fenomenul de rezonanţă lăuntrică, în fiinţă apare ca efect o stare corespondentă cu energia receptată; practic acesta este misterul retrăirii lăuntrice a unor stări minunate experimentate anterior, care pot fi astfel „recompuse” prin simpla acordare de vibraţie mentală cu starea vizată din trecut, fapt care generează apariţia fenomenului de rezonanţă. Printr-o simplă extrapolare, descoperim că ştiinţa sau cunoaşterea oricărui aspect sau fenomen, lucru sau fiinţă din Univers se rezumă, în ultimă instanţă, numai la asemenea procese de rezonanţă, prin acordare reciprocă între conştiinţa cunoscătorului şi fiinţa sau obiectul cunoaşterii.
 

(Timpul Suplimentul Femeia)