Evident, interesul Moscovei nu este acela de a convinge comunitatea internațională de statutul acestor regiuni, ci de a menține Georgia angrenată în acest context, care îi ține încă departe pe gruzini de aspirațiile lor de aderare la Uniunea Europeană sau NATO.
În fapt, posibilitatea extinderii Alianței Nord-Atlantice în Caucaz, ca urmare a Summitului NATO din 2008, a determinat reacția Rusiei față de statul său vecin, Moscova arătând că prezența Alianței în vecinătatea sa apropiată este o linie roșie peste care nu va accepta să se treacă. Nu în ultimul rând acest tip de politică, bazat pe încălcarea dreptului internațional, demonstra că Rusia este cea care va face jocul în regiune, lecția finală urmând a fi dată în 2014, odată cu evenimentele din Crimeea și estul Ucrainei.
Ceea ce pentru unii reprezintă agresivitate, pentru Rusia înseamnă legitimă apărare și protejarea propriilor interese, inclusiv a securității naționale. Sigur, se evidențiază totodată și o vulnerabilitate crescută a Federaţiei Ruse, întrucât statele din vecinătatea sa apropiată sunt dispuse a se angrena în structurile occidentale, NATO sau UE, ceea ce arată că proiectele geopolitice propuse de Moscova nu sunt atât de atractive. Dar despre acest lucru am vorbit într-un text anterior.
Pe acest fond, trebuie înțelese ultimele declarații ale lui Dmitri Medvedev care, într-un interviu acordat recent ziarului „Kommersant”, a spus că orice încercare a NATO de a permite statutul de membru pentru Georgia este o mișcare absolut iresponsabilă, care va amenința pacea. Afirmațiile premierului rus lasă de înțeles că Moscova ia în calcul inclusiv un conflict militar prin care să ocupe capitala georgiană, așa cum de altfel a plănuit în 2008, înainte de a accepta medierea propusă de Uniunea Europeană.
Principalul efect al acestor ultimi zece ani este dat de creșterea sentimentelor antirusești în Georgia, precum și de accentuarea sentimentelor prooccidentale la Tbilisi, Federaţia Rusă confruntându-se cu o realitate geopolitică unde nu doar statele flancului estic NATO se tem de politicile sale, dar nici sentimentele Ucrainei, Georgiei sau chiar cele ale R. Moldova nu sunt favorabile față de Moscova. Până şi Belarus a dezvoltat noua sa doctrină militară, dar și strategia de securitate națională, făcând referire la războiul hibrid, orchestrat în regiune în special de Rusia.
Costurile politicii externe rusești se vor decanta în învestiții masive pentru domeniul militar, ceea ce va risca să crească tensiunile interne în Rusia, cu atât mai mult, cu cât efectele sancțiunilor economice se fac resimțite la nivelul societății.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
