La graniţă, vameşii ucraineni i-au refuzat accesul în ţara vecină, motivând că printr-o decizie a Serviciului de Securitate al Ucrainei, Dan, posesor şi al cetăţeniei ucrainene, a fost declarat indezirabil pe o perioadă de 5 ani. Ani în care, din motive neclare spre dubioase, jurnalistului i se refuză practic posibilitatea de a-şi vedea familia.

Sergiu, recent ţi s-a refuzat intrarea in Ucraina, în partea pe care, tradiţional, o numim Maramureşul de Nord şi care face parte acum din regiunea ucraineană Transcarpatia. Care au fost motivele acelui refuz?

Sergiu Dan: Nu cunosc motivele care au stat la baza acestei interdicţii. În hârtia pe care am primit-o la Punctul de Trecere a Frontierei Slatina se menţionează doar că decizia de a mi se refuza accesul pe teritoriul ucrainean a fost luată de Serviciul de Securitate al Ucrainei la 24 ianuarie 2012 şi că interdicţia este valabilă cinci ani, până la 24 ianuarie 2017. Întrebându-i pe funcţionarii de la Vama Slatina unde pot să aflu mai multe detalii cu privire la acest refuz, mi s-a spus că trebuie să apelez la Ambasada Ucrainei din România. M-am conformat şi am mers la sediul acesteia din Bucureşti, însă nu am aflat mare lucru. Reprezentanţii instituţiei au declarat că nu sunt la curent cu această interdicţie şi că trebuie să apelez pentru a afla un răspuns la Serviciul de Securitate al Ucrainei. În prezent, sunt în aşteptarea unor note explicative din partea autorităţilor de la Kiev.

Tu eşti născut acolo şi ai şi cetăţenie ucraineană. Cu atît mai mult, pare mai ciudată măsura părţii ucrainene.

Da, sunt născut în localitatea românească Apşa de Mijloc, în Maramureşul de dincolo de Tisa. Acolo trăiesc părinţii, dar şi cei patru fraţi ai mei. Este adevărat că am şi cetăţenie ucraineană, dar deşi statul ucrainean nu recunoaşte dubla cetăţenie, eu mi-am făcut datoria şi, conform legislaţiei statului vecin, anul trecut, am adus la cunoştinţa autorităţilor ucrainene, prin ambasada Ucrainei de la Bucureşti, faptul că am redobândit cetăţenia română şi că, din dorinţa de a nu deveni subiect de dispută între două state, doresc să renunţ la cetăţenia Ucrainei. Cu toate acestea, din conversaţia pe care am avut-o cu reprezentantul ambasadei, am înţeles că „nu mi-ar recomanda" să renunţ la cetăţenia ucraineană, deoarece "procedurile sunt foarte complicate şi, în plus, legislaţia din Ucraina s-ar putea schimba, astfel încât dubla cetăţenie să fie permisă sau procedurile de renunţare să devină mult mai simple".

Să fie vorba, totuşi, de o reacţie la activitatea ta jurnalistică în sprijinul românilor din acea zonă?

Eu nu aş crede ca acesta să fie motivul. Nu am publicat materiale neîntemeiate sau care să reprezinte o ofensă la adresa statului ucrainean. Cu toate acestea, am reacţionat de fiecare dată faţă de abuzurile autorităţilor ucrainene în relaţia cu etnicii români şi am contribuit la păstrarea identităţii româneşti în Ucraina, prin diverse evenimente şi acţiuni, organizate în concordanţă cu legislaţia ucraineană Ceea ce voi face şi în continuare.

Statul român, Patriarhia Română s-au implicat cu ceva în relaţia cu românii din Transcarpatia?

Printre puţinele iniţiative ale statului român destinate maramureşenilor din Ucraina, aş menţiona finanţarea alocată pentru amenajarea unui muzeu tradiţional românesc la Apşa de Jos, prin intermediul „Departamentului pentru Românii de Pretutindeni"(DRP). De asemenea, au mai fost aduşi copii din Transcarpatia în taberele organizate de DRP la Marea Neagră sau la Dunăre. În ceea ce priveşte Biserica Ortodoxă Română, aceasta este, practic, inexistentă în Maramureşul de peste Tisa, deşi în zonă există şi greco-catolici, şi ortodocşi (doar că ţin de Patriarhia Moscovei). E drept, anul trecut BOR a fost reprezentată la hramul bisericii din Apşa de Mijloc, de către PS Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului.

Sergiu Dan s-a născut în Apşa de Mijloc, din regiunea Transcarpatia

Sergiu Dan s-a născut în Apşa de Mijloc, în Maramureşul de Nord, ce aparţine azi de regiunea ucraineană Transcarpatia. Are 26 de ani şi a venit în România din anul 2003, la vârsta de 17 ani, pentru un an de pregătire la „Centrul pentru românii de pretutindeni Eudoxiu Hurmuzachi", de la Crevedia. În 2004 a intrat la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din Bucureşti, iar în 2007, încă din anul 3 de facultate, s-a angajat într-o agenţie de presă. Este vicepreşedintele organizaţiei"Asociaţia Convergenţe Europene" (ACE) şi secretar general al Clubului Maramureşenilor din dreapta Tisei (CMDT), organizaţii care sprijină românii din afara ţării, în special, pe cei din Ucraina.

40.000 de conaţionali mai trăiesc în partea ucraineană a Maramureşului

Atestat ca domeniu regal încă din anul 1231, zona Maramureşului a fost una din principalele vatre ale dacilor liberi, cei nesupuşi de cucerirea romană în urma războaielor Traian-Decebal de la începutul secolului al II-lea, după Hristos.

Condus multă vreme de cneji români, Maramureşul a fost inclus în 1553 în Principatul Transilvaniei, apoi a devenit parte a Imperiului Austriac. Din păcate, după Primul Război Mondial, în ciuda dorinţei românilor din zonă, partea de nord a Maramureşului istoric, circa 6.873 km patraţi, au intrat in componenţa statului cehoslovac. Ulterior, după două decenii, teritoriul a fost ocupat de Ungaria, pentru ca la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, el să intre în componenţa URSS, iar, după destrămarea acesteia, în 1991, să devină parte a regiunii Transcarpatia din cadrul Ucrainei. Doar zona de sud, aproximativ 3.381 km patraţi, a rămas în stăpânirea României. În 1968, acestei părţi i s-au adăugat cîteva regiuni, formând ceea ce azi numim judeţul Maramureş La ora actuală, în partea ucraineană a Maramureşului mai trăiesc aproape 40.000 de etnici români.

via Libertatea