În timp ce Republica Moldova continuă să se confrunte cu presiuni externe și provocări interne legate de direcția geopolitică, lideri politici pro-ruși transformă Ziua Neutralității într-un prilej de sărbătoare… îndeobște pentru agenda Moscovei și nu pentru interesele reale ale cetățenilor.
Figura emblematică a acestui curent este Igor Dodon, fost președinte și lider al Partidului Socialiștilor, care continuă să promoveze idei de apropiere economică și politică de Rusia și reducere a cooperării cu Occidentul. Cooptat în alianțe electorale pro-Kremlin precum Blocul Electoral Patriotic, Dodon și camarazii săi transformă neutralitatea constitutională într-un slogan manipulativ, care să ascundă deferența față de Moscova și respingerea valorilor europene.
Un alt exponent este Irina Vlah, fondatoarea Partidului „Inima Moldovei” și fostă bashkană a Găgăuziei, ale cărei poziții eurosceptice și „neutraliste” sunt adesea aliniate cu liniile narative ale propaganda rusești. Partidul ei este catalogat ca promotor al rusofoniei și scepticismului față de integrarea europeană, accentuând „neutralitatea” ca scuză pentru blocarea oricărei apropieri de Occident.
Această retorică își găsește ecou și în declarații și practici ale unor alți politicieni marcant pro-ruși sau neo-sovietici, precum Vlad Batrîncea, Ion Ceban sau alți membri ai PSRM și MAN, care susțin prietenia strategică cu Moscova și aderarea Moldovei la proiecte economice și de securitate controlate de Rusia.
Această celebrare a „neutralității” nu reflectă o reală independență, ci este folosită ca ambalaj pentru a discredita legăturile cu Uniunea Europeană, NATO sau alte instituții occidentale care sprijină consolidarea democrației și statului de drept în Republica Moldova. Prin apeluri alarmiste la „amenințarea externă” sau „pericolul occidental”, aceste discursuri pun în pericol coeziunea socială și securitatea națională.
Transformarea neutralității într-un instrument electoral și propagandistic erodează însăși esența acestui principiu: menținerea unei politici externe independente, respectate de ambele părți, fără a favoriza influențe hegemonice externe. În schimb, retorica pro-Moscova reinterpretată distorsionat pune accent pe nostalgicisme geopolitice și pe legături economice subordonate, subminând aspirațiile pro-europene ale majorității cetățenilor.
Ziua Neutralității, departe de a rămâne un moment de reflecție și consens, devine astfel un instrument în jocurile politice orchestrate de sateliții Moscovei – un exemplu elocvent al modului în care simbolurile statale pot fi reinventate pentru interese partizane, în detrimentul interesului public.
