După ocupația sovietică din 1940, Basarabia s-a trezit condusă de tot soiul de venetici, în special ruşi, sau personaje de peste Nistru, numite „moldoveni”. Aceștia nu vorbeau limba populației majoritare și nici nu-i cunoșteau cultura şi tradițiile. Cei mai mulţi dintre ei avea la activ doar două-trei sau, în cel mai bun caz, patru clase primare. Respectivii au deținut pârghii de influenţă pe teritoriile ocupate numai datorită apartenenței lor la partidul comunist bolșevic.

În postura de ostași ai imperiului, nomenclaturiștii venetici au implementat pe scară largă politici de teroare și deznaționalizare a românilor basarabeni, în paralel cu procesele de rusificare. Transformată la acea vreme în „republică unională”, Moldova dintre Prut și Nistru a devenit un poligon al experimentelor bolșevice antiumane. Astăzi, după ce au fost deschise arhivele secretizate decenii întregi tot de către ei, putem afirma cu certitudine că anii postbelici au constituit cea mai neagră pagină în spațiul pruto-nistrean din istoria Basarabiei.

Printre cadrele sovietice de import în RSS Moldovenească s-a numărat și Leonid Ilici Brejnev, prim-secretar al comitetului central al partidului comunist bolșevic „moldovenesc” (PCbM) între anii 1950-1952, care a devenit ulterior și conducător al Uniunii Sovietice. O analiză mai amplă a activității acestuia la Chișinău o vom efectua cu alt prilej, însă astăzi vom vorbi doar despre unul dintre cadrele promovate de el în organele de conducere ale Basarabiei sovietice. Cel din urma a lăsat după el multe urme nefaste, vizibile pe alocuri până astăzi.

1974. Leonid Brejnev și Ivan Bodiul pe străzile Chișinăului .
(Fotografie de arhivă)

O prietenie cu specific bolșevic

Este vorba de Ivan Bodiul, urmașul lui Brejnev la conducerea RSS Moldovenească, care a ocupat această funcţie, timp de două decenii. Relația lor nomenclaturistă a atras şi atenția Moscovei, fiind descrisă cu multe amănunte de către cunoscutul scriitor și publicist rus Leonid Mlecin. Pe scurt, între cei doi s-a legat o adevărată prietenie cu specific bolșevic.

Ivan Bodiul, originar din regiunea Nicolaev, Ucraina, a fost trimis la Chișinău în anul 1946. Având la activ școala medie necompletă și specialitatea de zootehnician, obținută la un colegiu din Voznesensk, aceeași regiune, el a ocupat funcţiile de inspector-controlor cu afaceri agrare, vicecomisar al agriculturii din RSSM, prim-secretar al unor comitete raionale de partid etc. S-a bucurat de aceste reușite datorită biletului de partid, pe care l-a obținut în 1940 şi care îl avansa în cele mai importante funcţii.

Pentru a face cunoștință mai îndeaproape cu acest personaj, vom prezenta informaţii din unele documentele de arhivă, care-l vizează, îndeosebi din anii 1951-1952, când Ivan Bodiul exercita funcția de prim-secretar al comitetului raional Chișinău al partidului comunist bolșevic, sediul căruia se afla la Durlești. Menţionăm că, în Uniunea Sovietică, primii secretari ai organelor de partid erau, de fapt, conducători absoluți ai zonelor în care activau.

Își concedia subalternii și aranja rude sau prieteni

Ajuns în această funcţie înaltă, Ivan Bodiul a început să-şi aducă rudele de dincolo de Nistru, pe care le-a promovat, alături de amicii săi, la cele mai călduţe locuri de muncă. Bunăoară, un prieten apropiat al său, pe nume Stepanov, președinte de colhoz în satul Rezeni, a fost transferat la șefia colhozului „Biruința” din Cojușna – gospodărie mult mai bogată, care se afla şi mai aproape de biroul secretarului. Bodiul a luat această decizie, pentru a-i fi mai lesne să-și viziteze amicul şi pentru a se căpătui cu produse din gospodăria colectivă a cojușnenilor. Mai mult, primul secretar l-a invitat tocmai din orașul rusesc Krasnodar pe un fost coleg de-al său de armată, un oarecare Șapocinikov, pe care l-a numit președinte al colhozului „Zarea Comunismului”, chiar dacă acela nu avea studii agricole.

Încă de pe atunci lumea a aflat de firea perfidă şi răzbunătoare a lui Bodiul. De exemplu, el purta pică oricărui subaltern, care se încumeta să-l critice. Aceşti lucrători erau persecutaţi cu prima ocazie, până când erau eliberaţi din funcţii, pentru ca în locul lor să fie aduşi apropiați de-ai şefului.

Această modalitate de lucru cu angajații a revoltat multă lume din anturajul lui Bodiul. În scurt timp, organele de partid superioare au primit numeroase plângeri, în care se afirma că fluctuația cadrelor la Chișinău, odată cu sosirea lui Ivan Bodiul la conducerea organizației locale, a luat o turnură fără precedent. Unii lucrători erau concediați pe nedrept, alții plecau singuri, nerezistând presiunilor, și în locul acestora șeful își angaja rudele sale. „Tovarășul Goncearenco, soțul surorii lui Bodiul, un leneș și un bețiv, ocupă funcția de șef al secției raionale de comerț. Iar fratele său fără școală a fost numit instructor-contabil al secției agricole a raionului”, se arăta într-o scrisoare.

L-a supărat și i-a smuls biletul de partid din buzunar

Într-o notă specială a controlorilor superiori, se spune că, la o plenară de partid, un șef de secție pe nume Boico l-a criticat pe Bodiul pentru protecționismul acordat persoanelor necompetente. Se menționa că acesta îl proteja nemeritat pe președintele executivului raional, tovarășul A. Șkreabaci, care era un conducător de proastă calitate. „Printre altele, a ordonat să-i stocească din plin pe colhoznici, ca să nu mai cunoască ce-i odihna”, scria Boico. Drept răspuns, și el a fost eliberat din funcție, fiind transferat în alt raion, iar apartamentul în care a locuit a fost repartizat rudelor prim-secretarului.

De asemenea, Bodiul i-a smuls biletul de partid din buzunar mecanicului stației de tractoare din Durlești, I. M. Evtodi, pe care l-a exclus imediat din partid. În scurt timp, comitetul central a stabilit că acesta nu a comis nicio încălcare și i-a restabilit calitatea de membru de partid, demonstrând astfel că prim-secretarul a comis un abuz.

De fapt, răfuiala cu oricine-i pica în faţă devenise un stil de viaţă pentru Ivan Bodiul, în ciuda faptului că această atitudine alimenta creşterea numărului de adresări ale cetăţenilor în instanțele ierarhic superioare. Notele de control pe marginea cazurilor reclamate evidențiau trăsăturile unui conducător autoritar, deseori violent, care descuraja inițiativele și dorinţa oamenilor de a munci. „În acelaşi timp, el a încetat să se mai consulte cu tovarășii din biroul de partid și cu alți conducători chiar și în cele mai importante probleme”, subliniau controlorii.

Semnătura lui Brejnev pe un set de materiale ce vizează încălcările săvârșite de Bodiul în localitățile Chișinăului. Brejnev scrie: „Examinați și informați-mă”. De regulă, în asemenea cazuri, șefii de partid ordonau: „Luați măsuri cu cei vinovați”.

Nu a fost pedepsit niciodată

Într-o altă notă, cei de la comitetul central precizau că Bodiul i-a angajat în aparatul de conducere al raionului pe amicii săi, Mihalati și Saunen. Însă aceștia nu erau decât niște persoane întâmplătoare, fără capacități adecvate, fiind concediați mai târziu pentru incompetență, la solicitarea instanțelor sus-puse.

În pofida multiplelor semnale și plângeri ale muncitorilor din raionul Chișinău, Ivan Bodiul n-a fost chemat niciodată în instanțele de partid, pentru a da socoteală. Se întâmpla din simplul motiv că respectivul era protejat de primul secretar al comitetului central al partidului bolșevic din RSSM, Leonid Brejnev.

Menționăm că actualul președinte al R. Moldova, socialistul Igor Dodon, și lidera PSRM, Zinaida Greceanîi, îl idolatrizează pe Ivan Bodiul și-l prezintă ca pe un exemplu de conducător. Cei doi au propus ca în Chișinău să fie înălțat un monument în amintirea prietenului lui Brejnev.

(Va urma)