Fără a fi o antologie a monstruozităţilor care s-au întâmplat în timpul genocidului din 1946, cartea lui Alexei Vakulovski arată că despre foamete se poate vorbi şi altfel. Ceea ce l-a interesat pe autor a fost să arate cum s-au comportat oamenii în vremea acelei catastrofe îngrozitoare, şi nu fel de fel de grozăvii. Provocându-i pe consătenii săi să se mărturisească, regretatul profesor de literatura română a creat un roman documentar în stilul prozei nonficţionale americane, în care miza nu a fost reconstituirea fenomenului, ci a impactului pe care acesta l-a avut asupra firii oamenilor. Anume accentul asupra relaţiilor dintre oameni face ca În gura foametei să fie una dintre cele mai mari creaţii literare documentare din Basarabia. (D.C.)

Nu mă tentează, Anatol Moraru

Dintre toţi scriitorii basarabeni contemporani, prozatorul Anatol Moraru îmi place cel mai mult. Calităţile stilistice, umorul şi fondul livresc ale scrisului său (de negăsit, într-o asemenea combinaţie şi de un asemenea rafinament, la nici un alt prozator basarabean, indiferent de generaţie) îl apropie de liga unor scriitori precum Costache Olăreanu, Ioan Groşan sau Răzvan Petrescu. (…) Nici aceste treisprezece povestiri nu au propriu-zis un subiect anume, pornesc de la nişte pretexte existenţiale, decupează şi se dezvoltă stilistic tot în jurul unor scene şi situaţii banale, par de-a dreptul nişte anecdote extinse, uneori cu final neaşteptat, care prin adaosul de straturi (gesturi, replici, detalii) reuşesc să sugereze, aproape de fiecare dată, dimensiunea tragicomică a existenţei. (Marius Chivu)

Generalizând, îndrăznim să afirmăm că acest volum se înscrie destul de bine în lista cărţilor de beletristică semnate de Anatol Moraru (or, din câte vedem, mai ales cu ultima creează o subtilă asonanţă chiar la nivel de numărul cuvintelor ce alcătuiesc titlul-3), marcând o creştere în plan cantitativ şi calitativ a scrierii, pe lângă o descoperire continuă a dimensiunilor sale creatoare. (Virgil Botnaru)

„Ţesut viu, 10 x 10”, Emilian Galaicu-Păun

Ţesut viu, 10 x 10 este o biografie (încă una) a noastră, a ţării (a ţărilor!) noastre, a unei societăţi şi a unui copil (un bildungsroman), din ultimele câteva decenii. Dar e şi istoria scrierii acestei istorii. Autodescriindu-se, cartea e şi viaţa/realitatea, dar e şi scena pe care se joacă aceasta. Într-un fel, în povestea de dragoste se sublimează istoria seducerii unei Cititoare de către un Narator. (Mircea V. Ciobanu)

Ţesut viu, 10 x 10 este cel de-al doilea roman al lui Emilian Galaicu-Păun, după ce a debutat în proză cu Gesturi. Trilogia nimicului. Noul roman este unul tipic postmodernist. Personajele nu au nume, ci doar iniţiale. Romanul nu are un subiect anume, dar poate fi citit şi ca un roman al formării sau, mai bine zis, al eliberării de sub tirania tatălui şi a sistemului comunist, iar această eliberare se produce prin intermediul erosului şi limbajului, care şi reprezintă ţesătura romanului. (D. C.)

Student la Chişinău, Mihail Vakulovski

Student la Chişinău este primul rockman din trilogia Tovarăşi de cameră. O trilogie prin care trece Prutul odată cu anii de ucenicie ai studentului Hai – anii marilor schimbări social-politice din estul Europei, cu efectele lor imprevizibile, supuse capriciilor istoriei. Amestecul de umor, ironie si realitate brută, neîndurătoare – uneori lipsit de pudoare, dar niciodată gratuit – descrie rostogolirea acestui rockman colţuros peste graniţele de cuvinte şi forţa lui subtilă de celebrare a vieţii. Un anti-bildungsroman existenţial, de o sinceritate dezarmantă, scris într-un limbaj viu, autentic, cu elemente de roman epistolar, realist, istoric, naturalist, despre o lume plină de forţă şi culoare. (Editura „Cartea Românească”)

Încă de la Student la Chişinău, M. Vakulovski pare a fi martorul ideal al generaţiei pe care o reprezintă. Aştept cu interes nedisimulat celelalte două „bucăţi” ale trilogiei, cu presimţirea că Tovarăşi de cameră va fi romanul-epopee al unei generaţii basarabene ce a impresionat prin curajul ei de a se exprima cu un curaj şi o sinceritate nebune, potrivite timpului pe care-l trăim. (Cristian Robu Corcan)

Cântecul mării, Oleg Serebrian

„Istoricul, geopoliticianul, politicianul şi actualul ambasador al RM la Paris, după cărţile „Politică şi geopolitică”, „Politosfera”, „Despre geopolitică”, debutează ca romancier. Romanul a fost început la 17 februarie 2008 în Vijnicioara, încheiat la 17 iunie 2011 la Paris. A apărut în colecţia „Rotonda”. Este plin de date şi cifre istorice. Autorul a studiat până şi timpul meteo din acea perioadă. Este o enciclopedie istorică şi socială a acelor vremi”. (Gheorghe Erizanu)

601 sau Valiza cu busole, Doina Postolachi

601 sau Valiza cu busole e… un roman al capcanelor identităţii, construit în cheie confesivă şi (probabil) autobiografică, naratoarea fiind o (perpetuă) studentă din R. Moldova la Bucureşti. Întreaga construcţie narativă nu e determinată de o logică cauzală sau temporală, ci doar de faptul că evenimentele sunt trăite de către naratoare, care îşi codifică experienţele şi căutările prin prisma „blestemului de a fi basarabeancă”. Blestemul doare, drama geopolitică e interiorizată fără rest şi trăită incredibil de intens. (Comunicatul Editurii „Arc”)

O sută cincizeci de mii la peluze, Diana Iepure

Poezii ca nişte scrisorele sau file de jurnal simulat adolescentin. Cele mai bune mostre, şlefuite şi frizate exact cât să nu pară prea aranjate, sunt parcă inspirate de noua sinceritate sau, şi mai bine, de experienţele holistice, intime ale performantismului. Diana Iepure este valoroasă pentru că reuşeşte să scape influenţelor. Uneori, e bine ca poeţii să stea mai mult în casă, să cânte la pian, să vadă cât mai rar alţi poeţi. (Felix Nicolau)

Covoare moldoveneşti. 16 tineri scriitori basarabeni

Covoarele… e o antologie de proză în care intră cei mai tineri scriitori basarabeni, unii dintre ei încă elevi de liceu sau studenţi. Lansările antologiei au demonstrat că povestirile din carte au priză la public. Cititorii le gustă şi le apreciază. Şi mai demonstrează un lucru: că în Republica Moldova a apărut o nouă promoţie de prozatori. Oare ăştia sunt noii barbari? Eu sper că da. (D. C.)

Cântece de la şase, Ecaterina Bargan

Poezia Ecaterinei Bargan e construită din gesturi şi evaluarea gesturilor. Fricile sunt ascunse de un şiret sau de bretonul dat de pe frunte. Există o raportare directă la un tu. Poezia e indiscutabil de dragoste. Dincolo sunt ceilalţi, dar nu în opoziţie – cum e în poezia Ruxandrei Novac. Ceilalţi intră în decor, ajută decorul să se mişte. Atunci când apar – întind sârme, inundă străzile sau pur şi simplu fac parte dintr-o întâmplare. (Moni Stănilă)

Tărâmul lui Saşa Kozak, Iulian Ciocan

„Tărâmul lui Saşa Kozak” e un ciob din fostul imperiu sovietic, dar şi o supravieţuire ciudată a lumii româneşti tradiţionale, în anii nebuni ai tranziţiei fără sfârşit din R. Moldova. Bine scris, bine structurat, cu personaje memorabile, explorând o lume ignorată până acum de prozatorii noştri, romanul lui Iulian Ciocan are toate datele pentru a face o carieră internaţională. (Alexandru Muşina)

Chişinăul din amintire, Iurie Colesnic

„Un monument (e vorba despre monumentul lui Stalin) despre care s-a uitat cu desăvârşire şi pe bună dreptate. A fost un călău care a adus doar nenorociri poporului din Basarabia. De fapt, eu l-aş fi păstrat şi aş fi deschis cu el un muzeu al călăilor poporului nostru”. Acesta e un mic fragment din cartea lui Iurie Colesnic, dar asemenea pasaje întâlneşti la fiecare pas. E o carte ce reînvie un trecut uitat pe nedrept. E o carte tulburătoare despre istoria noastră literară.

Centrul istoric al Chişinăului la începutul secolului al XXI-lea. Repertoriul monumentelor de arhitectură, Boris Gangal, Tamara Nesterova

Albumul conţine toate monumentele de arhitectură locală şi naţională ale capitalei, în jur de 974 ca număr, toate având şi imagini foto sau grafice.