De ce AIE trebuie să rămână unită în 2013

În R. Moldova, partidele din Alianţa pentru Integrare Europeană au o singură şansă să îşi păstreze un scor electoral mare la alegerile din 2014. Această şansă unică este atingerea obiectivului enunţat chiar din denumirea coaliţiei de guvernare. În toamnă există şansa ca R. Moldova să semneze Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană – aceasta ar fi încununarea anilor de guvernare AIE. Un eşec în această toamnă în relaţia cu UE înseamnă un viitor eşec pentru toate partidele AIE la alegerile din 2014. Un lucru trebuie să le fie clar liderilor politici de la Chişinău: din destrămarea AIE nimeni nu are de câştigat, dar toată lumea are de pierdut.

Există tot felul de calcule, fiecare încearcă să tragă spuza pe turta lui. Însă opiniile politice ale cetăţenilor R. Moldova sunt destul de rigide – conform orientărilor geopolitice. Există o uşoară majoritate în favoarea drumului spre Uniunea Europeană, doar că este o majoritate fragilă, schimbul de generaţii este abia la jumătatea drumului şi urmele propagandei sovietice nu au dispărut. Această majoritate fragilă riscă să se dezintegreze odată cu dezintegrarea AIE şi un moment cheie poate fi ratat.

Uniunea Europeană are un principiu al porţilor deschise, deşi există o dezbatere cu privire la extindere şi dacă aceasta ar trebui să continue. Uşa spre Bruxelles ar putea, cel puţin teoretic, să mai rămână deschisă. Problema este de partea cealaltă: ce apucă Moscova nu prea mai lasă din strânsoare. O înţelegere cu Moscova, o apropiere de Uniunea Vamală prezintă avantajele imediate ale unor preţuri mici la resursele energetice. Însă Uniunea Vamală a Moscovei nu este construită pe principii şi respectarea lor, este construită pe bunăvoinţa Kremlinului. Iar bunăvoinţa se poate transforma peste noapte în rea-voinţă. Exemplul Ucrainei ar trebui să fie cât se poate de grăitor: gazele naturale ieftine pe termen scurt devin extrem de scumpe pe termen lung. Nu există niciun fel de garanţii că preţurile nu vor creşte brusc, în plus pretenţiile sunt exagerate: „Gazprom” vrea să pună mâna şi pe reţelele de distribuţie.

Moscova nu va face niciun fel de economie de mijloace în 2013 pentru a-şi atinge scopurile în istmul ponto-baltic care include şi R. Moldova. Modificările politicii energetice din Uniunea Europeană vor afecta dramatic echilibrul politic intern al Federaţiei Ruse. Europenii nu mai pot plăti facturile pentru gazele ruseşti – sunt mult prea pipărate la preţ. Astfel că apar iniţiative pentru reducerea dependenţei de „Gazprom”: conducte alternative, producţie de gaze de şist, reducerea consumului. Însă scăderea încasărilor pentru gazele naturale va duce la un dezechilibru financiar greu de administrat pentru Moscova – pacea socială din Rusia stă în echilibru pe-o muchie de cuţit. Rusia nu este atotputernică, iar AIE poate fi buturuga mică care răstoarnă carul mare. Cu o singură condiţie: să fie o buturugă tare.