O emisiune care ne aminteşte cumva de Salutare, naţiune, realizată anul trecut de Prime TV şi avându-l ca prezentator pe Andrei Gheorghe. Adică mulţi invitaţi, tabere – de data asta nerostite, dar evidente – şi discutarea temelor tabu.
Diferenţele majore ar fi: trei prezentatori – doi de limba română, unul de limba rusă, bilingvismul (babiloniada) şi tabăra mediantă – alcătuită în mare parte din angajaţii Publika TV. Tema pusă în discuţie a fost una provocatoare. Pro sau contra bilingvismului în Republica Moldova.
Rezultatul televotingului a ieşit după aşteptări. 71 de procente împotrivă.
Dar să reiau. În stânga erau aranjaţi ruşii, iar în dreapta moldovenii. Cu mici excepţii, evident. În stânga erau mici ceauşeşti, care ţipau ţinând ritmul cu arătătorul şi care voiau să îi pună la punct pe Nicu Ţărnă şi pe Alexandru Vakulovski ce au decretat fără prejudecăţi că limba de stat e limba română, pe doamna Vitalia Pavlicenco – singura politiciană din echipa limbii române, deci automat singura capabilă de a menţine tonusul discuţiilor pe aceeaşi linie a strigătelor neîntrerupte. Dumneaei, având experienţă în politică, ştie foarte bine că trebuie să ignori alte voci şi să îţi menţii poziţia ca să te faci auzit.
Concluzia evidentă pentru orice telespectator era că toţi moldovenii sunt bilingvi, dar nu şi toţi ruşii. Cei trei prezentatori – Natalia Morari, Vitalie Dogaru şi Elena Pahomova – nu reuşeau în două limbi şi cu trei microfoane să îl acopere pe Valeri Klimenko, care – fără microfon! – îi acoperea urss-ist şi dictatorial pe cei 20 de invitaţi. Eu, din fericire, nu am înţeles ce spunea, dat fiind faptul că dumnealui nu cunoaşte limba de stat.
Aducerea în faţă a unor ţări bilingve sau plurilingve, gen Belgia sau Elveţia, nu susţine haosul căutat. Fiindcă o ţară cu adevărat bilingvă vorbeşte în limba clientului. Fiindcă sunt convinsă că în Elveţia nu se vorbeşte deodată în patru limbi. Şi fiindcă e o comparaţie absurdă: Elveţia – Moldova.
Pe această temă, deşi haotică prin bilingvismul ei, emisiunea a avut – cred – rezultatul scontat. Însă semnele de întrebare sunt următoarele: la temele ce vor veni, ce sens şi ce savoare va avea bilingvismul? Care este scopul precis al unei emisiuni în care fiecare vorbeşte în limba dorită? Este posibil ca prima temă discutată să fi fost aleasă doar pentru a crea un front de apărare faţă de criticile ce vor veni? De ce o emisiune bilingvă la orele de maximă audienţă?
În final vreau să mai amintesc că Viorel Mardare, din echipa medianţilor, a vorbit pacifist, apărând cu diplomaţie statutul limbii de stat. Dar spre final a încercat, cu aceeaşi diplomaţie, să-i scuze pe rusofonii exclusivişti concluzionând că nu suntem destul de sexy ca să îi convingem să înveţe româna. Mie nu mi s-a părut o glumă reuşită. Dacă Moldova nu este destul de atractivă pentru rusofoni, cred că se găsesc şi alte variante decât strategia unei seduceri. Şi cum mulţi moldoveni pleacă în România, mulţi ruşi se întorc la Moscova. Deşi, mai nou, mulţi români se stabilesc în Moldova.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
