Dumnezeu pentru mine este peste tot şi în fiecare, nu în temple şi catedrale. Accept orice religie atâta timp cât aceasta nu presupune violenţă şi respect din toată inima credinţa părinţilor şi buneilor mei, chiar dacă, după cum v-am mai spus, mă consider ateu.
Sâmbăta trecută o mulţime de creştini „apărători ai neamului” s-au adunat în faţa Ministerului Justiţiei pentru a protesta împotriva legalizării islamului şi a legii antidiscriminare. Mi-a fost interesant să ascult declaraţiile pline de dragoste de umanitate şi cuvioşie ale acestor creştini.
Fiecare avea ceva de spus – de la feţele bisericeşti la oamenii simpli – şi am avut impresia că fiecare vorbea în numele lui Hristos. Doar că, din recitirea de nenumărate ori a Bibliei nu îmi aduc aminte ca Hristos să fi vorbit vreodată despre necesitatea măsurilor violente şi spargerea capetelor de ghiauri. Oare Iisus ne îndeamnă să omorâm câteva milioane de asiatici doar pentru că sunt budişti, oare ar fi normal să exterminăm toţi arabii de pe faţa pământului doar pentru că aşa e creştineşte şi religia lor este una păgână? Ce fel de creştinism e acesta, fraţilor? Creştinismul învăţat de mine de la părinţi nu a presupus niciodată incendierea moscheilor şi distrugerea tiarelor evreieşti.
Mama nu m-a îndemnat niciodată să omor musulmani şi homosexuali, m-a îndemnat să mă păzesc de oamenii răi şi să-i iubesc pe cei buni indiferent de religia, etnia sau orientarea sexuală a acestora. Nu este pentru prima dată când aşa-numiţii creştini de la noi sunt implicaţi în diferite acţiuni care pot fi intitulate oricum numai nu creştine. Sau poate este creştineşte să arunci cu pietre în redacţia unui ziar şi să sari în capul oamenilor doar pentru faptul că sunt de altă confesiune?
Vrem noi sau nu, lumea contemporană este una multiculturală, bazată pe principiile toleranţei şi ale nonviolenţei. Acum apare întrebarea – ce alege societatea noastră: drumul spre Europa, exprimare şi confesiune libere sau drumul spre Evul Mediu şi arderea ereticilor pe rug? De ce aceşti creştini nu protestau atunci când preşedintele celui mai anticreştin partid (Partidul Comuniştilor) ţinea cuvântări electorale în altarul bisericii? Cine este mai anticreştin: Stalin şi Lenin sau Elton John şi Omar Hayam? Eu am impresia că protestul de sâmbătă a fost organizat de nişte creştini convertiţi, creştini pentru care Dumnezeu nu mai este de mult în Biblie, ci în carnetul de partid.
Şi mai grav este faptul că pe lângă oamenii în vârstă se observau şi mulţi tineri în acea gloată de umili slujitori ai Domnului. Tineri care declarau că sunt gata să verse sânge şi să omoare în numele lui Hristos. Ce ar zice Hristos când ar vedea o fată de 20 de ani care bagă cuţitul într-un musulman? Ce ar zice Hristos dacă ar vedea un tânăr creştin dezmembrând un alt tânăr doar pentru că este homosexual? Din câte ţin minte, Iisus promova dragostea faţă de aproapele şi toleranţa. Oare nu Iisus i-a dat voie unei prostituate să-i spele picioarele spunând că lacrimile acestei desfrânate fac mai mult decât lacrimile a o mie de credincioşi? Păstrarea integrităţii spirituale a neamului nu va fi niciodată posibilă prin astfel de metode. Iisus nu convertea la creştinism cu sabia, ci cu cuvântul. Îmi pare foarte rău că astăzi, în secolul XXI, încă mai există feţe bisericeşti care promovează violenţa şi omorul. După declaraţiile protestatarilor de sâmbătă am înţeles că orice păcat se iartă dacă e făcut în numele lui Dumnezeu. Se spune că Ion Şoltoianu, suspectul în cazul omorului recent din strada 31 August, este şi el un bun creştin. Poate îl iertăm? Poate a împuşcat din dragoste faţă de Dumnezeu? Poate punem mâna pe topoare şi cuţite şi ieşim în stradă ca să propovăduim învăţătura lui Hristos? Cu astfel de tutori spirituali şi duhovnici riscăm să revenim la cruciade, iar eu personal risc să rămân toată viaţa ateu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
