La trei zile de la plecare, la ora 23:40, în ziua de 14 aprilie 1912, s-a ciocnit cu un aisberg și s-a scufundat la ora 2:20 în dimineața următoare. În urma celui mai cumplit dezastru maritim pe timp de pace din istorie și-au pierdut viața 1514 persoane din 2224 aflate la bord. Numărul mare de victime a fost cauzat, în parte, de faptul că, deși îndeplinea normele vremii, nava avea bărci de salvare suficiente numai pentru 1178 de persoane. 

16 aprilie 1917

A doua bătălie de la Aisne

Începe a doua bătălie de la Aisne din cadrul Primului Război Mondial, terminată cu victoria germanilor. Aceasta a fost o tentativă franceză de a rupe frontul german între Soissons și Reims, sub ordinele generalului Nivelle.

O caracteristică a Primului Război Mondial este folosirea strategică pe scară largă a tranșeelor ca linii de apărare pe Frontul de Vest, acestea întinzându-se de la Marea Nordului până la granița cu Elveția. Mai mult de nouă milioane de persoane au fost ucise pe câmpurile de luptă ale războiului, iar pe lângă acestea mai mulți și-au pierdut viața în spatele liniilor frontului, din cauza lipsei resurselor de bază – mâncare, căldură sau combustibil, mobilizate cu prioritate pentru alimentarea armatelor – și a genocidului comis sub acoperirea numeroaselor războaie civile și conflicte interne. Primul Război Mondial s-a dovedit a fi o ruptură decisivă cu vechea ordine mondială, marcând încetarea finală a absolutismului monarhic în Europa. Patru imperii au fost doborâte: German, Austro-Ungar, Otoman și Rus. Cele patru dinastii ale lor, Hohenzollern, Habsburg, Otoman și Romanov, care au avut rădăcini ale puterii încă din timpul cruciadelor, au căzut după război.

17 aprilie 1647

Moare Grigore Ureche, cronicar moldovean

Grigore Ureche a fost primul cronicar moldovean de seamă, a cărui operă a ajuns până la noi. Născut în anul 1590, Grigore a fost fiul lui Nestor Ureche, boier instruit deținând funcții politice importante la sfârșitul veacului al XVI-lea, în repetate rânduri purtător de solii la Poarta Otomană, mare vornic al Țării de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movilă.

Cronicarul a studiat istoria, geografia, limbile clasice latina și greaca, retorica și poetica la Școala Frăției Ortodoxe din Lemberg. Reîntors în țară, a participat la viața politică mai întâi ca logofăt, apoi spătar. În vremea domniei lui Vasile Lupu, Grigore fost unul dintre sfetnicii apropiați ai acestuia, mare spătar, iar din anul 1642, urmând calea părintelui său, a ajuns mare vornic al aceleiași Țări de Jos.

18 aprilie 1884

S-a născut Ion C. Inculeţ, preşedintele Sfatului Ţării

La 18 aprilie 1884, stil nou, la Răzeni, judeţul Chişinău, gubernia Basarabia, s-a născut Ion Constantin Inculeţ, om politic român. La 21 noiembrie 1917, Ion C. Inculeţ a fost ales preşedinte al Sfatului Ţării al guberniei Basarabia din cadrul Imperiului Rus, ulterior Republica Democratică Moldovenească. La 24 ianuarie, Sfatul Ţării a proclamat cu majoritate de voturi independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti faţă de Imperiul Rus, iar la 27 martie 1918 a proclamat cu 86 de voturi din 146 Unirea cu România. Hotărârea Sfatului Ţării de Unire cu Patria-mamă România a fost semnată de Ion Inculeţ în calitate de preşedinte al Sfatului Ţării.

19 aprilie 1971

Se lansează prima stație spațială, „Salyut 1”

Cele dintâi stații spațiale au fost lansate de Rusia. Prima dintre acestea a fost „Salyut 1”, lansată pe data de 19 aprilie 1971. Primul echipaj de pe stația spațială „Salyut 1”, format de astronauții N. Rukavishnikov, V. Shatalov și A. Yelisyev, a ajuns la destinație la trei zile după ce stația a fost lansată. Însă aceștia nu au putut pătrunde în ea. Întrucât nu mai aveau suficiente provizii, astronauții au fost nevoiți să plece după șase ore. Cel de-al doilea echipaj, format de astronauții G. Dobrovolsky, V. Volkov și V. Patsayev, a intrat în stație fără probleme și a stat acolo timp de 24 de zile. Aceștia au fost primii oameni care au stat o perioadă mai lungă de timp în spațiu. Însă, pe 30 iunie 1971, echipa de la sol care fusese trimisă pentru a-i întâmpina pe cei trei eroi a deschis trapa și a fost martora unei scene teribile: astronauții erau morți. O valvă se deschisese din greșeală cât timp aceștia se aflau în spațiu și tot aerul ieșise din navă. Fără costume spațiale care să le ofere aer, astronauții au murit înainte de a atinge solul. Acum toți astronauții poartă costume spațiale în timpul lansării și aterizării.

20 aprilie 1517

Vine la domnie Ștefăniță Vodă

Ștefan al IV-lea sau Ștefăniță Vodă cel Tânăr a fost domnitor al Moldovei între 20 aprilie 1517 și 14 ianuarie 1527. Este fiul lui Bogdan al III-lea cel Orb și nepotul lui Ștefan cel Mare. Și-a petrecut tinerețea în Polonia, Crimeea, Germania și Constantinopol, unde, ocupându-se de comerțul cu pietre prețioase, a făcut avere. Din aceasta a plătit Porții 220 mii de ducați pentru a urca pe tron. Cunoscând limbile polonă, turcă, latină, germană, greacă, tătară și armeană, a fost una din cele mai interesante figuri de domnitori moldoveni. A luat conducerea țarii la vârsta de 11 ani și a stricat relațiile cu polonezii fiind ofensat de Sigismund, care a refuzat să-i dea una din fete de soție. Hatmanul Luca Arbore, voind să fie și pe mai departe în relații bune cu Polonia, de frica turcilor, a trimis o solie la polonezi. Pentru această faptă, Ștefăniță îi ucide pe hatman și pe cei doi fii ai săi. Boierii se răscoală împotriva lui Ștefăniță, însă răscoala a fost înăbușită și mulți boieri au fost uciși. Cu toate acestea, Ștefăniță atacă și înfrânge o armată turcească condusă de Tassa-pașa ce se refugiase în Moldova, respinsă fiind de polonezi și ia o pradă bogată. Din cauza semeției lui, bunele relații cu polonezii nu au mai putut fi restabilite. Din acest motiv, se crede că nobilii de la curtea poloneză, care se temeau că Ștefăniță s-ar putea alia cu turcii, au pus-o pe însăși soția lui să-l otrăvească, la 14 ianuarie 1527. Moare la Hotin și este înmormântat la Mănăstirea Putna.

21 aprilie 753 î.Hr.

A fost construită Roma

Romulus și Remus, fondatorii tradiționali ai Romei, au apărut în mitologia romană drept cei doi fii ai preotesei Rhea Silvia, avându-l ca tată pe zeul războiului, Marte. Conform legendei înregistrate de către Plutarh și Livius, Romulus a servit ca primul rege al Romei. Acesta l-ar fi ucis pe Remus într-o dispută asupra locului viitorului lor oraș, pe care Romulus avea să-l numească după numele său, Roma. După fondarea orașului, el nu doar că a creat legiuni romane și Senatul roman, dar a și adus cetățeni în noul său oraș prin răpirea femeilor triburilor sabine vecine, acțiune din care a rezultat mixtura sabinelor și romanilor într-un singur popor. Romulus avea să devină cel mai mare cuceritor al Romei antice, adăugând mari teritorii și popoare sub dominația Romei.