De altfel, fluturaşul era scris într-o română impecabilă, aşa că ar exista o oarecare contradicţie internă pentru cei care vorbesc atât de bine limba română să vină „să spună NU românizării”. Poate doar să vină şi să spună un NU hotărât în limba rusă, sau orice altă limbă – dar şi în acest caz nu prea văd cum pot fi adunaţi vorbitori de alte limbi prin fluturaşi scrişi în limba română. Dar să lăsăm aceste consideraţii cu privire la limba vorbită de „Patrioţii Moldovei”.
Primăvara trecută, Chişinăul era plin de panglici imperiale ruseşti. Erau pe maşini, la piepturile oamenilor, la încheieturile mâinilor, pe uşi – peste tot. Moda lansată la Moscova de Vladimir Putin a prins foarte bine la Chişinău, cel puţin pentru câteva zile. Şi totuşi nu am văzut în acea perioadă niciun fel de apeluri împotriva acestor manifestări. Nimeni nu a ieşit în stradă să amintească de sutele de mii de victime făcute de sovietici. Nimeni nu a sărit să strige „NU rusificării Moldovei”. „Patrioţii Moldovei” probabil că nu existau în primăvara trecută. Sau poate că existau, dar s-au ascuns de frica panglicilor ruseşti. Sau poate că în acele zile chiar ei arborau aceste panglici. Cu siguranţă, nu s-au repezit să spună NU rusificării Moldovei, aveau alte lucruri de făcut în acele zile.
Cele expuse mai sus constituie un exemplu minor. Problema fundamentală rezidă în atitudine: să spunem NU limbii române, să spunem DA limbii ruse. Decenii de-a rândul, limba rusă a marginalizat limba română între Prut şi Nistru. A schimonosit-o, a torturat-o, a împins-o în zone marginale. Vorbitorii de limba română nu puteau ajunge în funcţii. Şefii nu vorbeau limba română. Limba română a suferit în tăcere şi, când a putut, a ridicat capul şi şi-a cerut drepturile. Nu a cerut excluderea sau dispariţia limbii ruse. Deşi majoritatea guvernanţilor şi oamenilor politici din R. Moldova vorbesc în public româneşte, totuşi cei mai mulţi dintre ei cunosc şi limba rusă. Nu este nici un reproş, nu este nici o condamnare. Un om care vorbeşte mai multe limbi străine are o deschidere către mai multe orizonturi. Însă situaţia de azi nu poate fi comparată cu situaţia de acum 20 de ani. Atunci, majoritatea „factorilor responsabili” vorbeau doar în rusă, fără să ştie româna – astăzi majoritatea politicienilor vorbesc în română, dar ştiu şi rusa. Aceasta este deosebirea: limba română nu spune NU limbii ruse. În vreme ce limba rusă se mobilizează împotriva limbii române.
Fluturaşii care mobilizează împotriva românizării reprezintă o manifestare a atitudinii descrise mai sus. O mobilizare care nu foloseşte nimănui, decât poate pescuitorilor în ape tulburi. Evenimentele istorice pot fi privite din unghiuri diferite, li se pot da tot felul de interpretări – în funcţie de dorinţele şi aspiraţiile curente. Dacă o parte a societăţii îşi poate manifesta aceste aspiraţii, de ce trebuie împiedicată cealaltă parte de la manifestările proprii?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
