Opinii și Editoriale

30 octombrie

Cu toate acestea am urmărit cu atenție campania electorală. (Poate viitorul președinte al Moldovei îmi va da cetățenia.) Am citit programele propuse de candidați. Chiar și acum părerea mea a rămas la fel: Iurie Leancă și Maia Sandu. Ei ar trebui să ajungă în turul doi. Și cât de trist mi se pare că nu va fi așa. Nu vom avea doi candidați ale căror programe electorale arată destul de bine.

Problema lui Leancă nu e miliardul, cum destul de mult se chinuie opoziția să insinueze. Ba mai mult, dacă am admite că Leancă e vinovat, admitem că e și Maia Sandu, pentru că făceau parte nu doar din același guvern, dar și din același partid. Partidul care s-a trezit cu liderul la pușcărie după ce a ieșit la suprafață amestecul în furtul miliardului. Să nu uităm, acest miliard nu s-a furat într-un an, ci în mulți ani la rând. Cel puțin Leancă are meritul că i-a chemat pe cei de la Kroll. Dacă vor fi lăsați să lucreze până la capăt, Kroll va desluși toate drumurile făcute de bani până la conturile în care poposesc acum.

Pe site-ul e-democracy pot fi citite promisiunile tuturor candidaților. Pe cât de exagerate, pe atât de mincinoase. Marian Lupu a avut 24 de pagini. Aproape o teză de licență, în care vorbește mai mult despre actualul guvern decât despre programul propriu-zis al unui viitor președinte. Citind, ai impresia că avem alegeri parlamentare. Igor Dodon, după cum era de așteptat, vine cu interziceri. Promisiunile lui sunt interziceri. Altfel spus: desființarea democrației. Iată ce spune el: „Voi da directivă SIS-ului și Procuraturii să ia atitudine față de organizațiile unioniste". Adică într-o țară democrată el vrea să urmărească cu SIS-ul și cu Procuratura oamenii care cred în unire. E dreptul fiecăruia să fie sau nu unionist. În țara lui Dodon nu vor mai fi drepturi, asta e limpede.

Iurie Leancă are dezavantajul că vorbește prea profesionist. Chiar și în programul său electoral, de doar două pagini, pe 10 puncte, sugerează doar că el a fost omul care a determinat: semnarea acordului de asociere cu UE, pe cel de liber schimb, că a crescut economia țării în perioada în care a fost prim-ministru (economie aflată azi în cădere liberă), că a adus fonduri în educație, în infrastructură, că el a inițiat gazoductul Iași-Ungheni (abandonat aproape după înlăturarea lui), inițierea investigației Kroll și așa mai departe. Ar fi avut o șansă în plus dacă ar fi trâmbițat sus și tare realizările lui din anii precedenți. În rest, programul său e de bun simț, credibil, realizabil, în exprimări concise, și care spune clar cum va realiza ceea ce promite: de la locuri de muncă la procurori aduși din Vest.

Maia Sandu are cel mai sentimental program. Gândit ca un contract cu poporul, entuziast și axat pe punctele nevralgice, nu atât ale țării în ansamblu, cât mai ales cum sunt ele în mintea alegătorilor. Exceptând promisiunea de a organiza, la nevoie, referendumuri, ceea ce e o cheltuială serioasă și nu neapărat necesară, programul arată bine. Deși, tot ca o critică, e ușor deplasat să incluzi cuvinte ca „oligarhi”, „criminali” și așa mai departe într-un program electoral. Seamănă mai mult a propagandă. E suficient să promiți reforma justiției și scoaterea ei de sub influența politicienilor. Iar promisiunea că va cere asistență internațională în investigarea furtului miliardului, e bizară. Asistență este. Chiar cei de la FMI au recomandat conlucrarea cu Kroll. Trebuie doar să fie susținuți pe mai departe. Dar în rest, ideea de contract cu țara e bună și îi crește credibilitatea.

Dacă am avea o gândire democratică și dacă am analiza cu seriozitate programele electorale, cred că în turul doi ar trebui să ajungă Sandu și Leancă. Din păcate, nu se va întâmpla așa. Mergeți la vot. Succes!

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *