…Ceea ce s-a întâmplat pe 9 mai la Chișinău urmează să fie analizat la rece, fără pasiuni partizane, fără ură și fără prejudecăți istorice, dar cu demnitate și în albia adevărului nediluat cu „adausuri” ideologice străine. Nu cred însă că cineva să mai poată face acest lucru în R. Moldova, fiindcă s-a mers prea departe pe linia scindării și antagonizării societății prin diluarea adevărului istoric cu minciună imperială rusească. Tonul astăzi în viața publică moldovenească îl dau vocile din politică și presă înrolate pe post de măcelari în abatoarele ideologiei imperiale rusești.
Trebuie să spunem lucrurilor pe nume: în R. Moldova războiul al doilea mondial nu s-a încheiat, discursul politic și cel ziaristic amintesc despre reportajele de pe linia intâia a frontului. Războiul se dă între o țară mare, lățită pe două continente, în plin proces de resurecție a orgoliilor imperiale, și o țărișoară mică, strânsă între două maluri de râuri, ambele străine… Este imposibil ca aceste două armate să se împace atâta timp cât în calea împăcării lor stă o istorie răstălmăcită și răsfalsificată. Nu poate avea loc o reconciliere istorică în condițiile în care uneia dintre părți i se propune să accepte o istorie scrisă în altă țară. O rană sângerândă va rămâne o rană sângerândă chiar fiind acoperită cu multe buchete de trandafir albi…
Grație infantilismului clasei politice de la Chișinău, a lipsei de demnitate națională și statală Rusia a reușit performanța să pătrundă fără tancuri în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău. Primăria capitalei s-a bâlbâit penibil prin gura primarului Chirtoacă, chipurile, Ambasada Rusiei ne-a „șmecherit”… Guvernul nu s-a manifestat în nici un fel, de parcă Chișinăul nici nu ar fi parte a țării. Penibile au fost și discursurile publice ale „primelor persoane” din stat, atâtea câte au mai rămas. Modul în care s-au manifestat aceste persoane la ceremonie de depunere de flori la complexul memorial „Eternitate” a dezvăluit fața adevărată a ceea ce noi numim „elitele” noastre politice.
Președintele Timofti, în discursul său la memorialul „Eternitate” declara că “în această zi popoarele lumii marchează 68 de ani de la încheierea celui de-al doilea război mondial…”. Dacă Timofti nu știe, consilierii sunt obligați să știe când s-a încheiat, totuși, cel de al doilea război mondial. Și mai grav însă mi se pare acel soi descalificant de bâlbâială pacifistă pus în gura șefului statului gen „ziua de 9 mai anul 1945 a fost ziua în care civilizația a triumfat asupra barbariei si terorii”. Oare chiar să nu știe N. Timofti ce fel de „civilizație” a adus URSS în Basarabia după 28 iunie 1940?! De ce și astăzi, după 68 de ani acea „civilizație” ne refuză nouă, basarabenilor, să abordăm în culori mai nuanțate ziua de 9 mai 1945?
Nu a fost mai … nuanțat nici Leancă, premierul interimar care a încercat să fie diplomat, scăldându-ne istoria în două ape: „9 mai este o zi importantă în istorie, este o zi când îi comemorăm pe cei care şi-au pierdut viaţa, dar şi pe cei care au supravieţuit, şi pe cei care au creat, astfel încât după cel de-al doilea război mondial să nu mai existe războaie…”. Oare chiar n-au mai fost războaie cu participarea Rusiei? Georgienii ar putea să nu fie de acord cu această afirmație a dlui Leancă…
Mai penibil decât toți, a fost, ca de obicei, M. Lupu care are tupeul de a se pronunța „magistral„, „științific” pe orice temă. Astfel, el a declarat că „
nu-i va înțelege niciodată pe cei care consideră ziua de 9 mai zi de doliu”… În schimb îi înțelege foarte bine pe ruși care vin la Chișinău să ne spună că vectorul politic la R. Moldova este …Asia, nu Europa!
Într-un cuvânt, prin poziția lor duplicitară, lașă și lipsită de demnitate, oficialii noștri au luat de fapt partea Moscovei. Nici unul dintre ei nu a avut curajul să le spună rușilor că noi, românii din R. Moldova, avem dreptul să pretindem de la ei să ne respecte punctul nostru de vedere asupra propriei noastre istorii. Ei oare chiar cred că R. Moldova se poate constitui ca stat independent clădit pe o istorie diluată cu ideologia șovină rusească?
Dacă A. Tocqueville, autorul celebrului tratat „Democrația în America”, avea dreptate când scria că istoria este o galerie de tablouri, unde sunt puține originale și multe copii, apoi, parafrazându-l, putem spune că ceea ce am văzut pe 9 mai la Chișinău a fost o copie falsificată a istoriei noastre, executată la Moscova, noi fiind forțați să credem că e originalul. Și unii dintre noi chiar cred…
