Sâmbătă, 1 noiembrie, Basarabia a rămas orfană și de Constantin Tănase. De marele editorialist de primă strălucire care s-a logodit cu veșnicia… Constantin Tănase care a inventat un stil gazetăresc, propriu talentului său vulcanic, ce magnetiza cititorul, antrenându-l într-un „delir” plăcut. Vă amintiți parabolele sale celebre care începeau cu „Era unul la noi în sat…”. Cititorul intuia foarte bine că după aceste cuvinte se ascundea un tipaj poznaș, un personaj hazliu, cu metehnele sale, de cele mai multe ori raportate la subiectul în cauză. De data aceasta, grav și oportun.
Ziaristul cunoștea foarte bine valorile secrete ale cuvântului înarmat fiind cu ustensile, numai lui cunoscute. Constantin Tănase se răsfăța (și ne răsfăța) în dimensiunile elastice ale cuvântului, care prin dangătul său, frumos și sublim, ne înălța până la ogivele cerești ale embargoului, în magicul lui irepetabil.
Constantin Tănase a ars, durut, în focul mistuitor al talentului.
A fost curajos, nu s-a temut de mai marii zilei, a știut să separeu grâul de neghină.
Constantin Tănase a fost oștean de nădejde, un spartan român, care ar fi putut sta în fața dușmanilor la Podul Înalt, Dumbrava Roșie sau la Mărășești…
Când procesiunea de adio cu Constantin Tănase se apropia de cimitir, mulțimea de mii și mii de oameni, care-l petreceau în veșnicie, au fost martori ai unui semn ceresc: cerul se dezrobise și un soare generos de toamnă încerca să șteargă lacrimile multor prieteni ai marelui editorialist.
– Cum va fi la TIMPUL?, l-am întrebat pe un ziarist, care s-a apropiat de mine.
– Le va fi greu fără C. Tănase, dar el a reușit să creeze un colectiv tânăr și talentat.
De ce, Doamne, l-ai luat atât de devreme? Ai și tu nevoie de un ziarist de excepție, care să fondeze un „Timpul -2” aidoma celui de la Chișinău?
Gheorghe Reabțov,
prof. univ.,
ASEM
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
