În ciuda greutăților, femeia este convinsă că dobândirea independenței energetice de către Moldova nu este un mit, ci poate deveni realitate.

Nicolae Gădrăuțan a plecat la muncă în Portugalia în 1999. Un an mai târziu și-a luat cu el soția și băiatul de 4 ani și jumătate. „Acolo am lucrat 11 ani. Am născut o fetiță. Dar am ajuns la o etapă când a trebuit să hotărâm: ori rămânem pentru totdeauna în Portugalia, ori venim acasă, fiindcă nu poți să te rupi în două. Acolo îmi era dor de casă, veneam aici – îmi lipseau lucrurile de acolo. Chiar și acum, după 4 ani de când ne-am întors, încă nu mă pot adapta”, remarcă Ala Gădrăuțan. După lungi discuții, în 2010, cei doi soți au decis să revină în satul de baștină și să investească banii agonisiți într-o afacere. Au arendat 200 de ha de pământ și au creat o gospodărie țărănească. Apoi, pentru că rămâneau multe deșeuri agricole, au decis să deschidă o linie de brichetare.

„După ce recoltam grânele, trebuia să angajăm oameni ca să ardă deșeurile, pentru că n-aveam cum prelucra solul pentru anul următor. Atunci m-am gândit, dacă tot avem materie primă, de ce să nu ne extindem afacerea? De la început, soțul nu voia să deschidem această linie de brichetare. Zicea că nimeni nu știe de brichete, că n-o să avem cumpărători, că avem lemne destule. Dar l-am convins cu ajutorul lui Oleg Donoagă, președintele Asociației Obștești pentru promovarea biocombustibililor în Moldova „Pentru utilizarea Energiei din resurse Regenerabile”. L-am văzut la tv în câteva reportaje și i-am zis soțului: „Nicolae, hai să începem”. Și cum a fot ideea mea, eu mă ocup acum de ea. Eu sunt șefă la linia de producere. Soțul mă asigură cu materie primă, iar eu mă ocup de producerea brichetelor”, povestește emoționată Ala Gădrăuțan, remarcând faptul că ideea de afaceri i-a venit în Portugalia, unde în serile mai reci încălzeau casa cu brichete. În pofida dificultăților, femeia spune că se simte împlinită și că nu regretă că s-a întors în țară. „Am o afacere de succes. Ne implicăm 100%, lucrăm cot la cot cu toți. Dar eu sunt stăpân pe afacere, muncesc pentru mine și mă simt mai împlinită”, menționează antreprenoarea.

Toți angajații de la linia de brichetare sunt… femei

Totuși, Ala Gădrăuțan spune că e complicat să faci afaceri cu biomasă, când lumea din Moldova nu este informată despre specificul acestui biocombustibil. „Recent ne-am întâlnit cu niște prieteni, ne întreabă cu ce ne ocupăm și, când îi zic, ei ne întreabă: „Ce-i asta?”. Ei se miră că în Moldova există așa combustibil, ecologic, ușor de folosit, ușor de depozitat și care are o eficiență energetică destul de mare”, spune aceasta.

Una din problemele cu care se confruntă cei doi antreprenorii este forța de muncă. „Când au venit să ne instaleze linia de brichetare, Oleg Donoagă întreabă: „Cine o să fie operatorul?” Zic: „Eu”. „Da noi cu femeile nu lucrăm”, îmi spune el. O să lucrați, pentru că eu în Portugalia tot am lucrat la o fabrică de producere a conurilor de înghețată ca șefă de tură. Mie îmi place să aud zgomot de motoare, să umblu cu chei, șurubelnițe, ciocane. Și tot personalul este format din femei. Când intră cineva să cumpere brichete, se miră că la noi lucrează numai femei. Toți bărbații sunt plecați. Noi suntem într-un sătuc mic, cu vreo 600 de gospodării, unde majoritatea bărbaților sunt plecați la muncă peste hotare. Așa că am 11 angajate, care se ocupă de producere, și doi bărbați care pregătesc stocurile de paie, le aduc în depozit, le pregătesc pentru prelucrare”, explică Ala Gădrăuțan. Ea spune că îi este mai ușor să lucreze cu femeile, sunt mai disciplinate, mai responsabile, nu fumează. „În mare parte, femeile se țin de lucru. Altă sursă de venit nu au. Dar aici o zi lucrează, o zi – acasă, fac un bănuț măcar pentru servicii comunale”, spune antreprenoarea, care muncește cot la cot cu angajatele ei de dimineață până în noapte. „Eu intru în hala de producere la 8 dimineață și ies la 8 seara. De la 8 seara până la 8 dimineață vine altă femeie în tură”, remarcă Ala Gădrăuțan. Angajații lucrează în două ture a câte 12 ore, pentru că nu este rentabil să oprească utilajul. „Sunt cheltuieli mari de energie. Pentru o tonă de brichete ne costă 300 de lei energia electrică. Facem pauză numai la sfârșit de săptămână pentru revizia tehnică”, afirmă femeia de afaceri.
Aceasta spune că, pentru a crește valoarea calorică și calitatea produsului, amestecă diverse deșeuri din paie de grâu, coajă de floarea soarelui, paie de rapiță ori de soia, stuf. Mai mult, soții Gădrăuțan și-au diversificat gama de produse. Ei au început să producă brichete pentru animale. „Noi facem și brichete din lucernă, din iarbă de Sudan, pentru animale. Oamenii le pun într-o găleată de apă fierbinte, ele se umflă, pentru că sunt paie mărunțite și presate, mai adaugă o mână de tărâțe și dau mâncare la animale”, explică antreprenoarea.

Biomasa – o noțiune puțin cunoscută pentru moldoveni

Aceasta povestește că, deși e complicat să ai succes într-un domeniu despre care lumea nu prea știe nimic, primul an de la lansarea afacerii a fost neașteptat de bun. „Am început a lucra prin octombrie, nu am avut materie primă multă, pentru că era un an secetos, am făcut vreo 180 de tone pe care în 40 de zile lucrătoare le-am vândut pe toate. Instituțiile publice mă sunau din diferite zone ale Moldovei. Eu nu reușeam să produc cât aveau nevoie”, menționează mulțumită femeia. Totuși, când vine vorba de oamenii din localitățile alăturate, Ala Gădrăuțan se plânge că ei se arată interesați doar de brichetele pentru animale și că n-au încredere în acele pentru foc. „Am ajuns să facem grătar pentru lume ca să le arătăm cum ard brichetele, fiindcă noțiunea brichet la fiecare este diferită. Primele brichete produse în Moldova n-au fost chiar de calitate și oamenii s-au speriat, cred că toate-s rele. Și eu încerc să le demonstrez că există biocombustibil de calitate”, conchide antreprenoarea.

Ea consideră ca „moldovenii noștri să înțeleagă că n-are rost să tăiem pădurile, să cumpărăm gazul rusesc. Doar că moldoveanul este sceptic la schimbări, chiar dacă asta e mai bine pentru el. Trebuie cât mai mult de promovat, de arătat că biomasa este o soluție bună, că se poate face focul și cu așa ceva”.

Pe viitor, cei doi soți au planuri de extindere a afacerii cu biomasă. Ei își doresc să procure și utilaj pentru fabricarea peletelui și un tocător. „Noi suntem într-o zonă de pădure și-s multe deșeuri forestiere: crengi, buturugi, care trebuie tocate și transformate în fulgi care ulterior să fie utilizate la fabricarea peletelor și brichetelor. Combinate cu paie ar crește valoarea energetică a biomasei. În plus, anul acesta a fost foarte ploios și multe paie au rămas să putrezească pe deal, iar satul, cum are multe animale, ne gândim să facem o stație pe biogaz. Vreau foarte mult asta, dar mai trebuie să adunăm bănuți”, afirmă tânăra antreprenoare.

În R. Moldova activează 120 de producători de biocombustibil solid cu o capacitate totală de 120 mii tone anual. Această cantitate de biomasă poate înlocui 53,7 mln. m3 de gaz rusesc sau 80 mii tone de cărbune.