Un film puternic, dur şi practic imposibil de privit a doua oară. Un film care îţi arată oroarea fascistă în toată nebunia ei. Nu un horror americanizat care gâdilă nervii, ci o operă violentă care-ţi trezeşte o greaţă şi un dezgust pe cât se poate de reale.
Acţiunile pornografice din ultimul timp oferite de Putere şi Opoziţie sunt singurele care pot trezi un astfel de dezgust. În una din joile lunii octombrie, PCRM împreună cu PLDM s-au încins într-o orgie platonică, votând în număr kamasutric de 69 demisia şefilor unor instituţii. Care sunt acele instituţii nu mai merită de menţionat, pentru că mai toată media şi blogosfera de la noi au început să trâmbiţeze despre destrămarea AIE şi trădare naţională. De parcă cei doi ani de când AIE se află la guvernare nu au stabilit clar că toţi politicienii moldoveni, indiferent de apartenenţa lor partinică, capătă după un scurt timp de activitate în politică un singur chip – chipul megalomanului cu ambiţii personale, pe care altceva decât propria rânză nu-l mai interesează. Cuplarea dintre PCRM şi PLDM nu mi-a trezit dezgustul sau greaţa, acest sentiment persista deja de vreo doi ani, avansând în intensitate cu fiecare gafă a guvernanţilor. Cred că mă aşteptam la aşa ceva, aşa că greaţa şi dezgustul au fost înlocuite de un sentiment puternic de indiferenţă. Se iubesc oponenţii, ce să le faci? Se iubesc întru construirea bunăstării naţionale şi se freacă cu mai mare dragul întru construirea ambiţiilor personale. Orgia nu s-a oprit aici, câteva zile mai târziu, cei pe care lumea îi credea inamici ideologici capabili să ajungă la cuţite, adică Mihai Ghimpu şi Vladimir Voronin, au ieşit frumuşei în faţa camerelor pentru o discuţie amicală şi un schimb de glume dulci şi inofensive. În limbajul sexologic asta s-ar numi petting, adică încălzirea înainte de partida de dragoste. Probabil, nici Marchizul de Sade, cu toată imaginaţia lui bolnavă, nu şi-ar fi închipuit o orgie mai hidoasă şi dezgustătoare. Toate promisiunile AIE făcute înainte şi după 7 aprilie 2009 s-au pierdut în delirul erotic al faimei politice. Cei care au furat până atunci nu vor mai face închisoare, pentru că îi acoperă pe cei care fură acum. Se mai ceartă oponenţii politici prin televiziuni, însă, în realitate, se săpunesc prin saune cu o vervă de invidiat. De mai mult timp, aceştia chiar încercau să ne dea de înţeles că se iubesc, chiar dacă o fac mai puţin moral. Adevărate exemple de dragoste între politicieni apăreau practic în fiecare lună. Ba Vladimir Voronin invita pe cineva la saună, ba Ghimpu şi Voronin se delectau în epopeile suptului ş.a.m.d. Tagma politică contemporană din Moldova ne reaminteşte cât se poate de bine de locuitorii Sodomei şi Gomorei. Ştim ce s-a ales din ei. Problema este că pe politicienii moldoveni nici focul nu-i mai arde, nici Dumnezeu nu-i mai pedepseşte, nici poporul nu-i huleşte. Poporul urmăreşte un film porno de prea mult timp şi este fericit. Nu mai vrea filme istorice, filme de acţiune, filme politice, vrea doar filme porno şi le are din plin. Se mai schimbă actorii în aceste capodopere pornografice, însă regizorul rămâne acelaşi – chipul politicianului moldovean, cu mâna-n sac şi scula-n popor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
