Sărbătorile de iarnă încep cu Crăciunul. De obicei, moldovenii, mai cu seamă cei din satele de pe malul Prutului, la sud şi la nord, îl sărbătoresc pe stil nou, iar o altă parte – pe cel vechi, unii chiar şi pe 25 decembrie, şi pe 7 ianuarie. De astă dată, am ales că intrăm într-o casă din preajma Chişinăului, din oraşul Durleşti, ai cărei stăpâni întâmpină Crăciunul pe stil nou.
Familia Chiriac este tânără şi are trei feciori: Cristi, de 13 ani, Gabi, de patru, şi mezinul, Matei, care are doar un an şi cinci luni. Locuiesc într-o casă cu etaj, încă nefinisată, pentru că e construită din salarii de intelectuali.
Stăpânii casei abia se întorseseră de la serviciu. Alina Chiriac Ivaşcu lucrează în cadrul Departamentului proiecte-radio la „Teleradio-Moldova”, unde realizează emisiunea „Radiomagazin socio-cultural”. Sergiu este profesor de fizică şi director adjunct la Liceul „Gaudeamus”. Venise şi el obosit, pentru că zilele acestea au organizat, împreună cu Liceul „Orizont”, prima ediţie a Concursului naţional de fizică teoretică şi experimentală „Galileo”, la care au participat 230 de elevi din întreaga republică. „Într-o săptămână am dormit doar vreo opt ore, pentru că am avut de controlat 230 de lucrări”, ne spune el.
Cu toate că erau după o zi de muncă, în casa soţilor Chiriac era o atmosferă de sărbătoare. Copiii stăteau în jurul bradului, iar alături de ei – Badea Pâsul, un pisoi negru ca tăciunele. Aflu că e un dar de la colega mea, Sorina Ştefârţă. Este şi el un odoraş al casei, chiar dacă Gabi îl tot mustra, ţinându-l în braţe şi mângâindu-l pe cap, pentru că tocmai făcuse o poznă – rupsese rama unui tablou, dăruit familiei de profesorul de fizică Gheorghe Puică. Poveste ciudată şi cu acest nume de pisoi. Atunci când a fost adus în casă, mezinul Matei a exclamat: „Badea!”. Cristi, feciorul mai mare, a replicat oarecum supărat: „Mamă, parcă eu sunt badea pentru frăţiorii mei!”. Şi atunci i-au zis Badea Pâsul, un membru al familiei, care conferă un farmec în plus casei Chiriac.
Gazda ne spune că atmosfera sărbătorilor de iarnă apare în familia lor încă de la începutul lui decembrie, iar bradul îl scot din casă hăt târziu, pe la sfârşitul lui ianuarie sau chiar în februarie. „Ca să ne încălzească şi ca cei trei copii să savureze din plin atmosfera sărbătorilor de iarnă”, precizează Alina. Aflăm că a deprins să sărbătorească Crăciunul pe stil nou de la bunicii ei de pe mamă, din Cotiujeni, Briceni. „Iar la ceilalţi bunici, de la Glingeni, mă duceam de Crăciun pe stil vechi, când bunicul tăia porcul”, povesteşte Alina.
Masa de sărbătoare, cu gustoşenii ca la Durleşti
Crăciunul pe stil nou are o semnificaţie aparte pentru familia Chiriac. Vorba e că de Crăciun îşi sărbătoreşte ziua de naştere şi Cristi, feciorul mai mare. Masa de sărbătoare, de obicei, o pregătesc împreună. „Chiar zilele acestea, tata, Ion Ivaşcu, ne-a adus de la Glingeni mai multe produse pentru masa de sărbătoare: gâşte, cocoşi pentru răcituri şi fructe”, ne spune Alina. Drept răspuns, i-au cumpărat un bilet la concertul aniversar al „Lăutarilor” lui Botgros, de care părintele a rămas foarte entuziasmat. Totuşi, adeseori, rolul de bucătar e jucat mai mult din obligaţie. Lui Sergiu îi place să pregătească bucate din peşte şi carne şi, de fiecare dată, experimentează. „În fiecare an încercăm să aducem pe masă ceva nou din bucătăria naţională şi cea internaţională”, zice Alina. „La ai mei tot timpul le-au plăcut gustoşeniile. Copiii s-au deprins să mă roage: Mamă, vrem gustoşenii!”. Inclusiv la desert. Iar eu încerc înainte de toate să le pregătesc bucate sănătoase – cu multă verdeaţă, legume şi îndeosebi cu ceea ce vine din traista bunicilor de la ţară”, precizează ea. La masa de sărbătoare se aprind lumânări, dar se mai şi cântă, pentru că Alina (care, înainte de universitate, a studiat şapte ani vioara) posedă o voce minunată.
„Nene, te rog să-i trimiţi scrisoarea mea lui Moş Crăciun!”
Cadourile de Crăciun ocupă un loc aparte în casa soţilor Chiriac. De fiecare dată, aici se pregătesc cadouri speciale. Pentru bunica Eva Ivaşcu de la Glingeni, soţii Chiriac doresc să înrămeze nişte fotografii cu nepoţii, „ca să-şi scoată covoarele din casă, să le înlocuiască cu portretele lor şi să nu se simtă bunicii atât de singuri”. Alinei îi plac călătoriile. Şi-a dorit mult să le facă o vizită celor doi unchi de la Sankt Petersburg, ori să meargă în România, unde e invitată de colega ei de la Radio Bucureşti, Daniela Coman, dar taman de Anul Nou va fi la serviciu, la emisiune. Pentru soţ a pregătit o cravată, iar pentru Cristi – un parfum, „pentru că de acum e mare şi a început să tragă cu ochiul la domnişoare”. Gabi îşi doreşte mult un costum de Nenea Bun, de superman, de batman şi un „leac” pentru lupi, fiindcă se teme de ei. Matei, mezinul, se va alege cu lapte de capră, care-i place mult, iar Badea Pâsul – cu nişte mâncare delicioasă. Deocamdată e o problemă cu Moş Crăciun – copiii deja cunosc bine vocile părinţilor şi pe cele ale vecinilor, iar surpriza rămâne surpriză. Ca să fie sigur că Moş Crăciun va veni şi pe la ei şi îi va aduce cadoul mult râvnit, Gabi m-a rugat la despărţire: „Nene, te rog să-i trimiţi scrisoarea mea lui Moş Crăciun! Să-i scrii tot ce doresc!”. Iar după ce am scris, m-a întrebat încă o dată: „Ai să-i trimiţi scrisoarea?”. I-am promis că o să mă ţin de cuvânt…
Tot la despărţire, Alina m-a rugat să nu prea exagerez lucrurile, căci în casa lor, cu trei copii mici, cu serviciu pe cap, mai sunt şi „zile de junglă”. Nu i-am dat însă crezare, pentru că am întâlnit o familie fericită. La şcoală, pentru că nu-i plăcea fizica, profesorul i-a sorocit că o să se căsătorească cu un fizician. Aşa s-a şi întâmplat. Nu ştiu dacă a mai îndrăgit fizica, însă mi-am dat seama că în casa lor este multă dragoste, căldură şi linişte sufletească.
