Alarmă la München: Ucraina la răscruce, Occidentul se zbate între promisiuni și acțiune

Acum un an, delegații de la Conferința de Securitate de la München emanau optimism cu privire la perspectivele Ucrainei, pe măsură ce Occidentul promitea să sprijine Kievul în războiul său cu Rusia “atât timp cât va fi necesar”. Anul acesta, cu conflictul înclinând în favoarea Moscovei și credința în sprijinul occidental diminuând, acest optimism s-a transformat într-o pesimism profund.

Adunarea de trei zile de la München, care s-a încheiat duminică, a fost marcată de recunoașterea că Ucraina are nevoie urgentă de mai multe arme și muniții, iar retorica solidarității trebuie acum tradusă urgent în acțiune.

“Nu mai avem nevoie de cuvinte, avem nevoie de decizii”, a spus Mette Frederiksen, prim-ministrul Danemarcei. “Ucraina poate câștiga acest război doar cu arme. Cuvintele pur și simplu nu sunt suficiente.”

Acest lucru a fost ecouat de Dmytro Kuleba, ministrul afacerilor externe al Ucrainei. “Văd voința politică, dar voința politică trebuie să se traducă în acțiune”, a spus el.

Întâlnirea de anul acesta a liderilor politici, diplomaților, oficialilor militari și șefilor serviciilor secrete din capitala Bavariei — o conferință poreclită Davosul apărării — a fost dominată de războiul din Ucraina, în mijlocul temerilor că Rusia câștigă avantaj, precum și alarmei la adresa întunericului tot mai mare al Rusiei.

În prima zi, participanții au fost șocați să afle despre moartea lui Alexei Navalny, liderul opoziției ruse trimis într-o închisoare din Cercul Arctic de regimul lui Vladimir Putin.

“Văzând ce i s-a întâmplat lui Navalny, poți să vezi Rusia care ne stă în față”, a spus Alexander de Croo, prim-ministrul Belgiei.

A doua zi, s-a anunțat că forțele ucrainene s-au retras din orașul estic critic Avdiivka, oferind Kremlinului prima sa mare victorie pe câmpul de luptă de la distrugerea și capturarea orașului Bakhmut în mai.

Cu toate acestea, chiar înainte de deschiderea conferinței, perspectivele pentru Ucraina se deteriorau, deoarece republicanii din Congres au blocat un pachet de ajutor militar pentru Kiev, agravând o penurie gravă de muniții critice care a împiedicat capacitatea sa de a purta război.

Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, a salutat eforturile europene de a umple golul lăsat de întârzierea ajutorului SUA, dar a avertizat că „magnitudinea și capacitățile militare” ale SUA înseamnă că ar fi imposibil pentru ei să acopere complet golul.

Perioada premergătoare conferinței de la München a fost umbrită de remarcile șocante ale lui Donald Trump din această lună, când a spus că Rusia poate face „ce vrea” cu țările NATO care nu cheltuiesc 2% din PIB-ul lor pe apărare.

Intervenția a venit în timp ce liderii occidentali erau deja îngrijorați de ceea ce ar putea însemna o posibilă a doua președinție Trump pentru viitorul alianței transatlantice și sprijinul occidental pentru Ucraina.

„Există un elefant în cameră la München și numele lui este Donald”, a spus Sigmar Gabriel, fostul ministru german de externe. „Probabil râde atât de mult încât nu poate dormi.”

Atmosfera din acest an contrasta puternic cu cea mai optimistă din 2023. „A fost foarte auto-laudativ anul trecut, cu atât de multe speranțe legate de contraofensiva ucraineană”, a spus Heather Conley, șeful Fondului Marshall German.

Anul acesta, perspectivele se întunecă pe măsură ce Rusia își reconstituie armata și a trecut la o economie de război. „Vom vedea Ucraina suferind pierderi pe câmpul de luptă, am putea vedea câștiguri semnificative rusești, și ucrainenii nu mai au muniție”, a spus Conley.

Amiralul Rob Bauer, președintele comitetului militar al NATO, a recunoscut că Occidentul a fost „prea optimist despre război în 2023”, crezând că „dacă le dăm ucrainenilor muniția și antrenamentul de care au nevoie, vor câștiga”.

Acum, a adăugat el, „trebuie să fim atenți să nu fim prea pesimiști în 2024”. „Faptul simplu că Ucraina este încă un stat suveran, și că ucrainenii au recucerit 50% din ceea ce rușii au luat în 2022 este remarcabil”, a spus el.

Discursurile și discuțiile publice de la München au fost dominate de neliniști cu privire la cum să se umple deficitul de arme al Ucrainei.

„Rusia a învățat multe lecții [și] produce, de asemenea, mai multă muniție și echipament decât putem noi colectiv să furnizăm”, a spus Petr Pavel, președintele ceh și fost general. „Trebuie să fim la fel de inovatori și flexibili ca ucrainenii de pe teren și să începem să căutăm echipament peste tot.”

Acest mesaj a fost ecouat de JD Vance, un senator republican SUA și susținător Trump, care a spus că „problema este că America nu produce suficiente arme, Europa nu produce suficiente arme, și asta este mult mai important decât voința politică a SUA sau cât de mult bani tipărim și trimitem în Europa”.

Discursurile unor lideri au fost marcate de un curent de amărăciune — sentimentul că țările lor se străduiesc din greu pentru Ucraina în timp ce altele din Europa nu își fac partea lor.

„Simțul urgenței nu este acolo”, a spus Frederiksen. „Danemarca și-a donat întregul stoc de artilerie, dar încă există muniție în stoc în Europa” care ar putea fi trimisă în Ucraina.

Acesta a fost și mesajul lui Grant Shapps, secretarul apărării din Marea Britanie, care a spus „avem nevoie ca toate țările să facă mai mult”, și al lui Olaf Scholz, cancelarul german.

Germania a furnizat ajutor de 28 de miliarde de euro Ucrainei, cu încă 7 miliarde de euro în curs de a fi livrate anul acesta. „Mi-aș dori . . . decizii similare să fie luate în alte capitale europene”, a spus el.

Scholz a adăugat că SUA au furnizat Ucrainei mai mult de 20 de miliarde de dolari de ajutor militar pe an, comparativ cu PIB-ul său de 28 de trilioane de dolari. „Un efort comparabil ar trebui să fie minimul pe care fiecare țară europeană îl întreprinde”, a spus el.

Germania este într-adevăr al doilea cel mai mare furnizor de ajutor pentru Ucraina după SUA. Dar Scholz, de asemenea, a fost ținta criticilor, pentru refuzul de a trimite rachete de croazieră Taurus în Ucraina — un sistem de arme pe care unii spun că ar putea schimba jocul în război.

Michael McFaul, directorul Institutului Freeman Spogli pentru Studii Internaționale de la Universitatea Stanford și fost ambasador al SUA la Moscova, a spus că există o „reală senzație de frustrare” printre prietenii săi ucraineni.

„Tot auzim ‘atât timp cât este necesar’”, a spus el. „Dar unde este acțiunea? Unde sunt rachetele Taurus? Unde sunt activele înghețate ale Rusiei? De ce nu sunt transferate în Ucraina?”

„Lumea liberă spune lucrul corect, dar nu suntem la înălțimea momentului”, a spus el. „Și momentul este grav.”