Alexandru Tănase: Dezlegarea crizei depinde de adevărata intenție a președintelui – învestirea Guvernului sau provocarea alegerilor anticipate

 Dacă privim din perspectiva celor două grupuri parlamentare (PSRM-Șor), care insistă pe existenta în Parlament a unei majorități capabile să învestească un guvern, s-ar părea ca lucrurile rămân neschimbate și Președintele ar urma sa învestească anume candidatul care se bucură de sprijinul acestei majorități, menționează Alexandru Tănase într-un comentariu oferit pentru Deschide.MD.

În același timp, nu poate fi ignorat faptul că în această ecuație a intervenit un element nou și anume, refuzul candidatului care avea anterior sprijinul majorității de a fi desemnat. Astfel apare întrebarea, în ce măsură această majoritate, care a consimțit să o sprijine pe dna Durleșteanu, mai reprezintă în sine o majoritate.

O alta problemă ține de formalizarea acestei majorități. Potrivit jurisprudenței CCM, majoritatea nu poate fi creată „în alb”, adică ea trebuie formalizată în sprijinul unui anumit candidat și care de fapt ar și urma să fie desemnat. Or, dispariția din peisaj a candidatului propriu-zis, eu cred că ridică o serie de întrebări, principala fiind dacă această majoritate mai există. În aceste condiții, simpla declarație a Dlui I.Dodon fără a fi urmată de mecanismele legale de formalizare a majorității, nominalizării candidatului și notificării în mod oficial a Președintelui despre acest fapt, nu par a fi suficient și nici convingătoare.

În aceste condiții, când existența unei astfel de majorități formalizate este oarecum incertă, Președintele ar avea argumentele necesare să vina cu propriul candidat. În cazul în care cele doua grupuri parlamentare (PSRM-Șor), vor formaliza o majoritate, vor identifica un candidat și vor notifica președintele – va naște un nou conflict juridic dintre Președinte și Parlament, care va ajunge pe masa judecătorilor constituționali.

Astfel, ca și în cazul decretului precedent, situația va fi rezolvata de Curtea Constituțională, ținând cont de spiritul Constituției și jurisprudenței Curții Constituționale. În acest context, trebuie să ținem cont că spiritul mecanismelor constituționale este acela de a învesti guverne, dar nu pentru a provoca dizolvări de parlamente. Astfel, Curtea va avea o sarcină destul de complicată și am să explic de ce consider așa: spre deosebire de decretul de desemnare repetată a dnei Gavriliță, când neconstituționalitate decretului prezidențial era evidentă, în acest caz, lucrurile nu sunt atât de univoce. Există o serie de argumente serioase, atât pro, cât și contra ambelor poziții.

S-ar putea ca decizia CCM să depindă în mare măsură de circumstanțele de fapt, mai exact – de adevărata intenție a Președintelui – de a învesti un guvern sau de a manipula mecanismele constituționale pentru a nu învesti un guvern. Dacă candidatura dlui Grosu a fost înaintată „pe bune”, adică, cu intenția reală de învesti un guvern, chiar dacă această tentativă ar eșua, CCM ar putea constata că toate cele întâmplate se încadrează în logica unei proceduri normale parlamentare și cred că ar putea să o recunoască constituțională, cu toate consecințele care decurg din această situație.

În cazul în care în Parlament, din nou vom asista la o farsă, de genul celeia, care am urmărit-o în cazul Dnei Gavrilița, care a venit în Parlament și a declarat că nu vrea să fie votată și pentru care n-a votat nici măcar grupul politic din care face parte, CCM ar putea constata că de fapt a avut loc o manipulare a Constituției, mai exact, o utilizare a mecanismelor constituționale contrar rațiunii lor, pentru a dizolva legislativul. În asemenea caz, CCM ar avea suficiente argumente pentru a invalida și acest decret, la fel cum a făcut-o în cazul Dnei Gavriliță.

Alexandru TĂNASE,
Expert in drept Constituional