Alexandru Tănase: Votul secret este o parte integrantă a legitimităţii procesului democratic

– Domnule Alexandru Tănase, de ce a fost necesară implicarea Curţii Constituţionale în acest caz?

– La 23 decembrie 2011, Parlamentul a adoptat Hotărârea nr. 266 prin care s-au totalizat rezultatele votării în cadrul alegerilor ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova desfăşurate la 16 decembrie 2011. Articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie obligă Curtea Constituţională să efectueze controlul constituţionalităţii hotărârilor Parlamentului, pentru a stabili corelaţia dintre hotărârea contestată şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia. Potrivit articolului 135 alin.(1) lit. e) din Constituţie, Curtea Constituţională are atribuţia de a confirma rezultatele alegerii Preşedintelui Republicii Moldova. Prin urmare, Curtea are atribuţia de a veghea respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor Preşedintelui, conform principiilor democratice, cu respectarea dispoziţiilor constituţionale, legale şi a standardelor internaţionale în domeniu.

– În ce constă esenţa sesizării depuse la CC şi de ce dl Godea?

– Autorul sesizării a pretins că, deoarece o parte din deputaţi au demonstrat buletinul de vot cu opţiunea exprimată, până la introducerea buletinului în urna de vot, nu a fost respectat caracterul secret al votului în procesul desfăşurării alegerilor ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, fiind astfel încălcat art. 78 din Constituţie. În şedinţa plenară publică, dumnealui a extins obiectul sesizării, solicitând verificarea constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului nr. 287 din 28 decembrie 2011 privind stabilirea datei alegerilor repetate a Preşedintelui Republicii Moldova.

– De fapt, ce prevederi constituţionale au fost încălcate în cadrul votării din 16 decembrie 2011?

– Curtea a considerat că, pentru a stabili respectarea articolului 78 din Constituţie, este necesară verificarea respectării procedurii constituţionale de alegere a Preşedintelui. Articolul 78 alin. (1) din Constituţie prevede că Preşedintele Republicii Moldova se alege de către Parlament prin vot secret. Această prevedere constituţională este dezvoltată şi în articolul 8 alin.(1) din Legea cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, care prevede că votarea pentru candidaţii la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova se efectuează în mod secret. Vreau să precizez că prevederile conţinute în art. 78 din Constituţie sunt singurele dispoziţii constituţionale cu caracter procedural referitoare la organizarea şi desfăşurarea alegerilor Preşedintelui, în raport cu care Curtea Constituţională este chemată să se pronunţe.

– Anterior, Curtea s-a mai pronunţat pe marginea votului secret…

– Este adevărat că anterior procedura de votare a Preşedintelui Republicii Moldova de către Parlament a constituit obiectul Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 39 din 4 decembrie 2000 privind interpretarea  unor prevederi ale articolului 78  alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova. Voi cita doar câteva prevederi din această hotărâre:

"Analiza prevederilor menţionate permite să se tragă concluzia că alegerea şefului statului de către Parlament printr-o altă modalitate decât prin vot secret este interzisă. Cu alte cuvinte, clauzele stabilite în art. 78 alin. (1) din Constituţie şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 1234-XIV din 22 septembrie 2000 au un caracter imperativ şi trebuie să fie respectate întocmai de către deputaţii în Parlament care participă la alegerea Preşedintelui Republicii Moldova.
Textele normelor, cuprinse în art. 78 alin. (1) din Constituţie şi în art. 8 din Legea nr. 1234-XIV din 22 septembrie 2000, stabilesc că exprimarea voinţei alegătorului şi modalitatea de exprimare a ei  trebuie să fie necondiţionat secretă. Aceasta înseamnă că deputaţii în Parlament trebuie să voteze pentru candidaţii la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova în aşa condiţii, încât voinţa lor să nu poată fi cunoscută şi influenţată de nimeni. […]"

– Bine, dar atunci când deputaţii au decis să arate buletinele de vot, ei nu au cunoscut prevederile art. 78 din Constituţie sau existenţa Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 39 din 4 decembrie 2000?

– Au cunoscut, dar, cu regret, nu au ţinut cont de ele. Am atenţionat personal câţiva foşti colegi de Parlament că de la caracterul secret al votului pentru alegerea Preşedintelui nu pot fi admise derogări, deoarece este vorba de o normă constituţională imperativă. Este interesant că, după ce s-a procedat aşa cum s-a procedat, s-au găsit voci care au recurs la insinuări prin care au încercat să arunce dubii asupra Curţii Constituţionale, în loc să-şi asume rezultatul propriilor acţiuni.

– Premierul Vlad Filat declara într-un interviu că „cineva ştie mai multe în ceea ce ţine de decizia pe care urmează să o ia Curtea”…

– Am văzut această declaraţie, la fel cum am văzut că, peste câteva zile, dumnealui a declarat că „există motive pentru a recunoaşte alegerile din 16 decembrie neconstituţionale”. Nu pot trage o altă concluzie decât că anume dumnealui este persoana care ştie mai multe… Nu este prima insinuare de acest gen pe care o face, aşa ca o las pe conştiinţa lui.

– Aţi putea să vă referiţi, succint, şi la practica exercitării votului secret în alte state?

– Votul secret este o parte integrantă a legitimităţii procesului democratic. Scopul votului secret este de a asigura că votanţii fac o alegere fără niciun fel de intimidare sau influenţă. Majoritatea statelor membre ale Consiliului Europei nu impun cerinţa caracterului secret al votului în Parlament pentru desemnarea în anumite funcţii. Totuşi, există o serie de state cum ar fi Austria, Belgia, Finlanda, Franţa, Ungaria, Lituania, Moldova, în care pentru luarea anumitor decizii de către Parlament este prevăzut votul secret prin normă constituţională. Comisia de la Veneţia a reţinut că principiul votului secret este menit să asigure onestitatea electorală. În Rezoluţia nr. 1590 (2007) „Votul secret – Codul European de conduită cu privire la votul secret”, precum şi în liniile directorii pentru politicieni, observatori şi alegători, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a subliniat că, în timpul procesului electoral şi în interiorul secţiei de votare, secretul votului presupune nu numai dreptul, ci şi o obligaţie pentru alegători să păstreze secretul votului lor. Odată votul exprimat, nimeni nu poate avea acces la buletine pentru a descoperi cum cineva a votat. Este important să precizez că instrumentele internaţionale nu diferenţiază garanţiile secretului votului în funcţie de exprimarea acestuia în cadrul alegerilor prin sufragiu universal direct sau indirect şi în cadrul şedinţelor Parlamentului pentru a face numiri individuale.

– Care au fost argumentele Curţii pentru invalidarea scrutinului din 16 decembrie?

– Curtea a reţinut că din textul Constituţiei nu rezultă posibilitatea derogării în cazul alegerii Preşedintelui de la caracterul secret al votării. Redacţia articolului 78 indică clar voinţa legiuitorului constituant de a aplica această garanţie constituţională în toate alegerile pentru funcţia de Preşedinte al Republicii. În condiţiile în care caracterul secret al votării este stabilit expres de Constituţie, Curtea consideră că aceasta este o condiţie sine qua non pentru desfăşurarea şi validitatea alegerilor Preşedintelui. De asemenea, Curtea a reţinut că secretul votului nu este numai un drept fundamental, dar, de asemenea, o obligaţie. Prin urmare, renunţarea la drept nu exonerează deputaţii de obligaţia de a asigura secretul votului, or la ea nu se poate renunţa.

– Dar poziţia autorităţilor?

– Guvernul a recunoscut că există o problemă, în mod special, în partea ce ţine de întinderea protecţiei constituţionale a votului secret. Guvernul a solicitat Curţii să dezvolte conţinutul Hotărârii CC nr. 39 din 2000. Pentru a evita pe viitor deraieri de la normele constituţionale, Curtea a acceptat solicitarea Guvernului şi a decis să dezvolte ideile conţinute în Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 39 din 4 decembrie 2000.

– Care este esenţa acestor interpretări?

– Curtea a decis că protecţia constituţională a votului secret se extinde de la primirea buletinului de vot până la plasarea acestuia în urna de vot sigilată, astfel încât opţiunea exprimată să nu poată fi identificată. Curtea a mai reţinut că funcţionarii electorali, în cazul de faţă fiind vorba de Comisia specială de desfăşurare a alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, sunt obligaţi să ia măsuri pentru a evita orice manifestare care încalcă secretul votului. Curtea de asemenea a decis că aceste garanţii urmează a fi asigurate în cadrul tuturor exerciţiilor electorale prin vot secret, indiferent de tipul scrutinului (prezidenţial, parlamentar, local). Curtea a mai reţinut că deputaţii, în calitate de reprezentanţi ai poporului şi exponenţi ai suveranităţii, urmează să respecte normele de drept şi să constituie un model de comportament civic şi politic pentru cetăţeni, inclusiv în cadrul exerciţiilor electorale. 

Tatiana Corai,
12 ianuarie 2011