„Am ascuns sarcina 7 luni, ca medicii să nu mă oblige să avortez”. Povestea unei moldovence bolnave de cancer, ce a născut un copil sănătos

A aflat că este bolnavă de cancer la 20 de ani, atunci „când ți-i mai dragă viața”, cum spune și singură. Durerile insuportabile de picioare, coloană și de cap au dus-o la medic, iar după o mulțime de analize și consultații a primit vestea groaznică – este bolnavă de leucemie cronică (cancer la sânge). Vorbim despre Victoria Albu, o moldoveancă care acum are 24 de ani și care în doar patru ani a trecut prin chinuri de neimaginat pentru mulți dintre noi. În pofida greutăților, niciodată nu s-a gândit să renunțe la viață, iar cei apropiați mereu au avut grijă să-i alimenteze dorința de a trăi.

„Nu a fost deloc ușor… la așa o vîrstă să afli că suferi de o boală necruțătoare. La început mi-au ascuns adevărul, nu știau cum să-mi dea vestea. Erau conștienți și medicii, și părinții că pentru mine va fi șoc. Eu însă mi-am dat seama despre ce este vorba, eram destul de matură să-mi dau seama de ce stau internată la Institutul Oncologic. Eram pierdută, însă văzând atâta suferință în ochii mamei, care nu se mai uscau de plâns, mi-am zis că trebuie să traiesc pentru oamenii care mă iubesc”, povestește Victoria despre emoțiile trăite atunci când a aflat că este bolnavă.

La scurt timp după ce a fost internată la Institutul Oncologic, a fost informată de către medicii de acolo că în țara vecină – Ucraina, este disponibil un tratament modern pentru tipul de cancer de care suferă ea. Așa a ajuns la Kiev, la o clinică oncologică. Au urmat alte analize și consultații, după care tratamentul propriu-zis.

„Am fost inclusă într-un program special al clincii, ca să pot primi tratamentul gratuit. După ce am purces la cursul de terapie am început să mă simt mai bine, organismul meu reacționa pozitiv la acest tip de tratament. Desigur, foarte mult contează să fii optimist și să gândești pozitiv, iar eu aveam toate acestea”, povestește tânăra, originară din Strășeni.

Și când părea că lucrurile încep să se normalizeze, viața Victoriei a luat o altă întorsătură. După ce s-a căsătorit în 2013, la un an de când urma tratamentul împotriva leucemiei, a aflat că este însărcinată. A fost fericită să afle că așteaptă un copil, însă a ascuns acest lucru de medici… știa că în loc de felicitări doctorii o să-i spună să renunțe la sarcină. Asta pentru că tratamentul pe care-l urma îi putea dăuna copilului, iar de cealaltă parte a monedei era viața ei – dacă păstra sarcina exista un risc foarte mare ca ea să nu supraviețuiească.

„Îmi doream mult un copil, dar mă gândeam că niciodată nu o să simt o astfel de fericire. Dumnezeu însă a auzit ruga mea și, văzându-mi suferința, mi-a dăruit un copil. Eram fericită, dar totodată plină de frici. Am ascuns faptul că sunt însărcinată timp de șapte luni, mă temeam de decizia medicilor în privința copilului. Bebelușul nu avea nici o vină, trebuia să trăiască, chiar dacă exista riscul ca eu să mor”, afirmă Victoria.

Sarcina însă nu a fost deloc ușoară. Deși a încercat să ducă un mod de viață sănătos și să urmeze un tratament naturist, Victoria se simțea tot mai rău. Asta pentru că pe tot parcursul sarcinii a întrerupt terapia anticancer, care, de fapt, o menținea în viață.

„Cât am fost însărcinată am întreupt terapia anticancer. Am urmat un tratament naturist – ceaiuri din ierburi, regim alimentar fără carne, dulciuri, mâncare prăjită, lactate, etc, mult suc făcut acasă, etc. Îmi era foarte greu, dar știam că fac asta pentru copilul meu. Cu timpul am început să mă simt rău. Copilul se dezvolta foarte bine, dar la mine se înrăutațea situația cu fiecare zi”, povestește tânăra, care spune că din acest motiv la șapte luni de sarcină a mers la consultație la Institutul Oncologic. Decizia de a păstra copilul însă nu a fost primită bine de medicii de acolo și nici de specialiștii care ulterior i-au i-au primiy nașterea.

„Am fost internată, pentru că starea mea era gravă. A urmat o perioadă critică, medicii îmi spuneau că am făcut o mare greșeală și că, cel mai probabil, am să mor la naștere sau că copilul nu va fi în regulă. Doctorii mă criticau, mă jigneau cu tot felul de vorbe, nu erau încrezuți – nu îmi dădeau nici o șansă de supaviețuire”, își amintește cu tristețe tânăra de doar 24 de ani.

Continuarea o găsiți pe e-sanatate.md