Ion Ţurcanu, originar din com. Bozieni, Hânceşti, umblă de 15 ani prin instanţele judecătoreşti şi organele administraţiei de stat cu rugămintea de a i se restitui bunurile confiscate de regimul comunist totalitar de ocupaţie. Ştie pe de rost conţinutul Legii nr. 1225 din 8 decembrie 1992, cu privire la reabilitarea victimelor represiunilor politice.
De altfel, această lege a fost modificată de comunişti în repetate rânduri. În cele din urmă a fost determinat modul de restituire a averii, dar nu şi restituirea propriu-zisă. Persoana reabilitată sau moştenitorul ei trebuie să depună cel puţin opt tipuri de acte către comisiile speciale de pe lângă organele administraţiei publice locale. Să vedeţi lucru curios, deşi împreună cu Ion au fost deportaţi în Siberia tatăl lui, Simion Ţurcanu, mama Anastasia şi bunelul Grigore, el, având la mână actele de confiscare a averii părinţilor şi buneilor, nicidecum nu reuşeşte să-şi obţină dreptatea.
Casa s-a păstrat şi, conform prevederilor legii, trebuia să fie restituită, însă instanţa de judecată a refuzat. La 21 mai 2009, Consiliul raional Hânceşti adoptă decizia „Cu privire la plata compensaţiilor valorilor materiale persoanelor supuse represiunilor politice şi ulterior reabilitate pe raionul Hânceşti”. Acelaşi consiliu mai scosese o decizie de a compensa costul averii confiscate în anii 1941-1950 şi a daunei prin plata recompensei în proporţii strict determinate din contul gospodăriilor în care figurează şi Simion Ţurcanu, dar nu şi bunelul. Cu toate că li se cuveneau câte 100 de mii de ruble, până una-alta, acestea se prefăcuseră în 100 de lei. Vă închipuiţi? Pentru cele două case, două saraiuri, un beci, 12 butoaie, o cadă de mustuit poamă, un teasc, mult inventar agricol, vacă, viţel, purcel, oi, păsări, făină, fasole, haine şi alte bunuri luate cu forţa omul urma să primească de la gospodăria agricolă „Bozieni”… 100 de lei! Numai cheltuielile de judecată l-au costat înzecit!
De aceeaşi soartă au avut parte şi Constantin Cărpineanu din s. Cotul Morii, Gheorghe Cojocaru din s. Bujor, Filip Briceag, Tudor Stafi, Irina Avram, Gavril şi Vasile Plăcintă din s. Buţeni etc. Mii de oameni disperaţi, purtaţi aiurea pe drumuri. Un paradox e şi faptul că organele abilitate solicită certificatul de moştenire lăsat de părinţii şi buneii decedaţi, iar birourile notariale nu eliberează asemenea documente şi propun soluţionarea problemei în organele judecătoreşti care, la rândul lor, remit cererile ca fiind neîntemeiate. În aceste cazuri, moştenitorul nu-şi poate revendica moştenirea. De exemplu, cetăţeanul Ion Bucşa din Hânceşti a trecut prin toate instanţele de judecată, ca în final acestea să constate că… cererea lui nu-i întemeiată.
Asemenea cazuri sunt cu miile. Reprezentând în judecată persoane reabilitate, am întâlnit un judecător cu suflet mare care, după proces, şi-a cerut scuze pentru refuz, explicând că „prăbuşirea” acestui tip de dosare este impusă de către Curtea Supremă de Justiţie. Şi atunci mi-am spus: halal de asemenea justiţie.
E regretabil faptul că până în prezent nu s-a recalculat costul real al averii celor care au suferit coşmarul sovietic al deportărilor, iar cei care au reuşit să primească cei 100 de lei… cu atât s-au şi ales. Ultimilor li se refuză înaintarea actelor către comisiile speciale, motivându-se că, în conformitate cu art. II al Legii nr. 186-XVI din 29 iunie 2006, sub incidenţa prezentei legi nu cad persoanele supuse represiunilor politice şi ulterior reabilitate, care au fost despăgubite.
După datele noastre, în perioada 1989-2010 au răposat peste 4000 de victime ale regimului totalitar-comunist, mulţi dintre ei din lipsa banilor pentru medicamente şi întreţinere. Cine poartă răspundere pentru acest genocid? După părerea mea, ar trebui să fie aduşi în faţa legii Voronin cu tovarăşii săi, iar partidul comuniştilor să fie condamnat prin lichidare şi interzis, pentru fraude, crime şi vărsări de sânge comise de-a lungul istoriei. Să schimbăm panglica de pe ochii zeiţei Themis şi, prin dreaptă judecată, statul să naţionalizeze averea ilicită a familiei Voronin şi a altora de teapa lui.
În opt ani de „guvernare”, comuniştii au distrus definitiv Legea 1225 din 8 decembrie 1992. De aceea, ne adresăm către conducerea de vârf – Parlament, Guvern şi Justiţie – cu rugămintea de a anula modificările Legii 1225 din 8 decembrie 1992. Înţelegând starea economică a Moldovei moştenită de la comunişti, am putea accepta compensarea în rate evaluată la momentul compensării la preţurile reale. Important este ca fiecare pătimit să aibă inima împăcată că, cel puţin, va avea ce să lase urmaşilor care, de bună seamă, merită atenţia şi susţinerea societăţii.
Constantin Mihalache
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
