Evgheni Tverskoi și-a publicat însemnările în 1954 în Belgia. Se cunosc puține date despre autor. Se presupune că acesta și-a luat un pseudonim (iar numele adevărat ar fi Adrianov). Tverskoi s-ar fi născut în 1890. În a1912 a intrat în partidul meneșvic. Până la marea teroare stalinistă a lucrat ingener de căi ferate în orașul Oriol. În 1931 a fost deportat pentru trei ani, iar din 1935 a bătut cărările GULAGULului timp de trei ani pentru „sabotaj”. În 1940 s-a stabilit la Odesa. În timpul administrației românești, Tverskoi a lucrat la căile ferate și a publicat articole în ziarele locale. În 1944 s-a refugiat în Belgia, după care s-a stabilit în Canada.
Însemnările sale conțin detalii din viața cotidiană a Odesei în timpul administrației românești.
„Liderul Partidului Național – Țărănesc Iuliu Maniu a reușit să-și impună viziune sa referitor la viitorul Transnsitriei. S-a adoptat o decizie oficială potrivit căreia cetățenii sovietici au fost eliberați, obținând aceleași drepturi ca și cetățenii români.
Guvernatorul Odesei a fost numit basarabeanul Gherman Pântea. Candidatura lui a fost susținută de guvernatorul Transnistriei, profesorul Alexianu.
Treptat, viața în Odesa s-a normalizat. Staliniștii au lăsat însă multe distrugeri. Întreprinderile din Odesa au fost aruncate în aer. Depozitele cu produse alimentare, la fel, au fost nimicite, iar intrarea în port a fost blocată de vase scufundate.
Românii au reconstruit, în primul rând, bisericile. Ulterior, au demarat lucrările de refacere a fondului locativ-comunal. Muncitorii și țăranii s-au implicat activ. Pentru opt ore de muncă ei primeau 4-7 mărci. Administrația orășenească i-a asigurat cu rații, care depășea până și normele din Germania. Precizez că un singur muncitor primea în fiecare lună – 0,5 kg de unt, un litru de ulei de floarea-soarelui, 2 kg de zahăr, 5-6 kg de cereale, făină și macaroane, 2 kg de carne, o jumătate de litru de vodcă, 300 de țigări și un kilogram de pâine pe zi.
S-a dat undă verde comerțului liber. Orice doritor putea primi licența pentru a deschide un local. Deja în primăvara lui 1942 Odesa era de nerecunoscut, magazinele abundau de fel de fel de bunuri. Odesa atrăgea comercianții români și europeni. Ei au deschis magazine cu produse industriale pe care oamenii nu le-au avut niciodată în perioada stalinistă. Românii au adus la Odesa și utilaj agricol. Țăranii putea să-și cumpere o lopată, o coasă, greble,haine, cizme, caloși și chiar un ceas. Piețele erau pline de produse alimentare și obiecte de uz casnic.
Țăranii au obținut dreptul de a ieși din colhoz. Drept rezultat, multe colhozuri au dispărut. Sectorul industrial al orașului a rămas proprietatea guvernatorului și administrației locale. Trebuie să remarc că printre membrii direcțiilor municipale trebuiau să figureze reprezentanții populaței băștinașe.
A fost reparată integral Universitatea din Odesa, rectorul căreea a devenit cunoscutul chirurg și profesor Ciasovnikov (după retragerea românilor, el s-a stabilit la București, unde a obținut dreptul de acorda servicii private. După instaurarea regimului comunist în România, Ciasovnikov a fost predat autorităților URSS și spânzurat).
Inginerii au putut lucra conform competențelor. Muncitorii au primit dreptul de a deschide întreprinderi individuale ca să lucreze pentru propria bunăstare, nu pentru „stat”. Șomerii și persoanele în etate au primit indemnizații și dreptul de a solicita produse alimentare.
Oamenii erau asigurați nu doar cu o bucată de pâine. Au apărut și locuri de distracție. Românii au renovat Opera orășenească din Odesa. Binecunoscutul tenor Seliavin a fost numit directorul acesteia (în timpul regimului stalinist el primea o pensie mizeră). Românii și germanii veneau la Odesa ca să ascultele operele „Boris Godunov”, „Evgheni Oneghin” sau baletele „Lacul lebedelor”, „Frumoasa adormită” etc. De asemenea, a fost reconstruit Conservatorul din Odesa condus de celebra interpretă Lidia Lipkovskaia.
Renumitul artist Vasilii Vronski a deschis „Teatrul rus de dramă și comedie”, iar un grup de actori veniți din Kiev au creat „Teatrul romantic”. Foștii jurnaliști sovietici au creat ziarele „Молва” („Opinia publică”) și „Одесская газета” („Ziarul de Odesa”).
Populația orașului care a trăit două decenii în regim stalinist nu avea probleme cu noile autorități. Primarul orașului Gherman Pântea mergea pe jos la piață și discuta cu oamenii. Auzind de condițiile de viață din Odesa, mulți oameni din Ucraina și Rusia s-au refugiat în oraș.
Timpul.md după aej.org.ua
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
