„Educat” încă din 1952 pentru a „sluji” politicile comuniştilor, Nicolae Ceauşescu ajunge la putere prin Partidul Muncitoresc Român, redenumindu-l ulterior în Partidul Comunist Român.
În prima etapă a regimului (1965-1971), promisiunile cu caracter populist făcute de Ceauşescu, i-au întărit poziţia. La acea vreme, noul lider nu urmărea numai câştigarea simpatiei faţă de popor, ci şi pe cea a Occidentului. Anul 1968 a fost decisiv pentru propulsarea lui în politica internaţională – Ceauşescu a atacat verbal URSS. A doua etapă (1971-1980) a avut ca punct de pornire vizitele lui Ceauşescu în China şi în Coreea de Nord. În 1974 acesta devine preşedinte, iar în 1973 i se alătură şi Elena Ceauşescu, consoarta sa, care a devenit a doua putere în stat.
În anii ’70 dictatorul ia o serie de decizii economice greşite. După 1980 starea de criză s-a agravat din cauza împrumuturilor imense din străinătate. Sfârşitul regimului ceauşist a avut loc între anii 1987-1989, când dictatorul pierduse total sprijinul populaţiei. La 21 decembrie 1989, Ceauşescu a organizat un miting pentru a explica populaţiei de ce politica sa este cea mai bună. Mulţimea însă a început să-l huiduiască, după care a pătruns în Comitetul Central, Televiziune şi Radioul Naţional. La 25 decembrie, Tribunalul Militar Excepţional, constituit printr-un decret semnat de Ion Iliescu, a decis judecarea şi condamnarea la moarte a soţilor Ceauşescu, ei fiind executaţi la câteva minute după pronunţarea sentinţei.
