Conform prevederilor legale, aceştia nu au dreptul să intercepteze convorbirile telefonice şi să fotografieze sau să filmeze persoanele care nu se află într-un loc public. Asta însă, nu-i determină să renunţe la activitate, mai ales că, spun ei, este vorba despre un business ce poate deveni profitabil. Pe lângă „armele tradiţionale” – dictafonul, aparatul de fotografiat şi telefonul mobil, aceştia folosesc şi câteva obiecte secrete, despre care nu vorbesc prea multe. De cele mai dese ori, „vânează” soţi infideli… Mai multe aflaţi din interviul cu detectivul Nicolae Bătrâncea, care ne povesteşte despre profesia sa.
– Domnule Bătrâncea, în ce context legal activează detectivii particulari din R. Moldova?
– Activitatea detectivilor este reglementată de o lege adoptată în 2003. Aceasta însă nu-i permite detectivului să-şi onoreze obligaţiunile în deplină măsură. Legea conţine mai multe restricţii care ne determină să anunţăm organele de drept ori de câte ori avem informaţii că cineva doreşte să săvârşească o infracţiune. Astfel, în loc de detectivi, de multe ori devenim martori într-un proces de judecată. Printre alte restricţii prevăzute de lege se numără şi faptul că detectivii nu au dreptul să intervină în viaţa privată a persoanei şi nu au acces la bazele de date oficiale. De cele mai multe ori, interpelările noastre către organele de drept rămân fără răspuns. Cu toate acestea, legea noastră este mai bună decât în alte ţări din CSI. În Ucraina până în prezent nu este adoptată o lege a detectivilor.
– Care sunt cele mai frecvente cazuri pe care le investigaţi?
– Cele de infidelitate. Este destul de dificil, deoarece putem urmări şi fotografia persoanele doar în public, în restaurante, cafenele etc. Nu avem dreptul să interceptăm discuţiile telefonice sau cele verbale.
– Cetăţenii sunt obligaţi să vă răspundă la întrebări?
– Nu. Pentru a obţine informaţii, noi lucrăm sub acoperire. Inventăm diferite legende şi ne deghizăm. Astfel, putem adresa 100 de întrebări, printre care le infiltrăm şi pe cele la care dorim să obţinem răspunsuri. Vecinii ştiu de obicei cele mai multe informaţii: îi întrebăm lucruri generale şi ei nici nu-şi dau seama când ne spun ceea ce vrem să ştim.
– Câte cazuri investigaţi timp de un an?
– E greu să vă spun o cifră, pentru că depinde de timpul pe care îl acordăm fiecărui caz. Circa 100… Suntem contactaţi şi de oameni din afara ţării. Solicitările sunt diverse. În 2010 ne-a sunat o femeie din Tighina şi ne-a rugat să-i găsim fiul în vârstă de 14 ani, care dispăruse după ce a mers la Nistru să se scalde cu nişte prieteni. Nu era un înotător bun şi, la un moment dat, prietenii lui i-au observat lipsa. L-au căutat timp de mai multe zile cu ajutorul scafandrilor, dar nu l-au găsit. Am verificat şi versiunea că acesta ar fi fost răpit, deoarece mama băiatului fusese la o prezicătoare care-i spusese că fiul ei a fost furat. Din păcate, încă nu am reuşit să-l găsim, băiatul este căutat şi acum de organele de poliţie. Într-un alt caz, o femeie din Rusia ne-a rugat să-i găsim iubitul, cetăţean moldovean, care venise în ţară pentru a-şi vizita rudele şi nu-i răspundea la telefon. L-am găsit la Odesa, vindea legume. Nici acum nu ştie că a fost căutat şi urmărit de noi.
– Aţi fost deconspirat vreodată?
– Nu. Lucrez de trei ani, dar nu mi s-a întâmplat niciodată.
– Care sunt obiectele cu care „vă înarmaţi”?
– Folosim aceleaşi obiecte ca şi dumneavoastră: reportofonul, telefonul mobil, aparatul foto, camera video, dar avem şi echipamente despre care nu pot să vă povestesc.
– Cât costă o investigaţie? Activitatea de detectiv poate deveni un business profitabil?
– Doar cei care au un venit peste cel mediu îşi permit să plătească o investigaţie privată. De regulă, clienţii suportă toate cheltuielile, inclusiv onorarul detectivului. În general, acest business poate aduce profit.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
