– Faptul că numărul sesizărilor la CC este în continuă creștere se datorează faptului că, spre deosebire de perioadele anterioare, Curtea a început să dea soluții independente, tranșante, fără a ține cont de preferințele politice. După cum a remarcat și președintele Timofti, motivul pentru care politicienii depun tot mai multe sesizări la Curte constă în creșterea nivelului de încredere în această instituție fundamentală a statului. Dacă până în 2009, Curtea avea câte 10-15 hotărâri pe an, pe probleme de o valoare secundară, astăzi avem un volum de 4-5 ori mai mare de adresări, pe chestiuni fundamentale, inclusiv pe probleme interpretative. Acesta este şi rolul unei Curți Constituționale: să elimine din spațiul juridic acele norme care contravin Constituției.
– Calitatea legilor adoptate nu este și ea un motiv în sine care explică numărul mare de sesizări?
– La acest capitol, situația este pe cât de complicată, pe atât de sensibilă. Deputații sunt purtători ai suveranității naționale, iar parlamentul constituie unica autoritate legiuitoare a statului. Cu toate acestea, dreptul de a adopta legi nu înseamnă că poți adopta orice. Parlamentarii sunt obligați să acționeze în spiritul loialității față de Constituție. La acest capitol nu stăm tocmai bine. Sunt suficiente exemple când se adoptă legi, cu o desconsiderare fățişă a normelor constituționale. Autorii acestora fie speră că nimeni nu ne va sesiza şi ele vor rămâne valabile, fie cei care iniţiază aceste legi nu au pregătirea juridică necesară. CC a fost uneori în situaţia în care să dea soluţii pe legi despre care şi un student în anul întâi la Drept ar fi ştiut că nu se încadrează în normele constituționale, ceea ce mi se pare foarte îngrijorător.
– Este şi cazul legii privind eliminarea prescripţiei pentru dosarul 7 aprilie?
– Nu neapărat, dar și la această lege. Încă de la apariția acestei inițiative, am asistat cu toții la o serie de dezbateri publice în care juriștii îi avertizau pe politicieni că această lege nu va avea niciun efect şi că este neconstituțională. Undeva în presă am văzut opinia unor avocați care apără victimele din 7 aprilie. Până şi ei spuneau că inițiativa este doar o încercare de a bifa întreprinderea de acțiuni şi nu va avea efecte juridice. Atunci când şi avocații victimelor îţi spun asta, cei care ar fi primii interesați ca vinovații pentru 7 aprilie să fie traşi la răspundere, e cazul să nu te lansezi în acțiuni fără finalitate, care acum, iată, s-au dovedit a fi şi neconstituționale. N-am să mă refer la încălcările evidente ale Constituției pe care le conține această lege, ele pot fi citite în Hotărârea CC. Vreau să mă refer la un alt aspect, ca să fie uşor de înţeles cât de periculos este acest precedent. Peste câţiva ani, ar putea să vină la guvernare o altă forță politică, care, de exemplu, să voteze o lege prin care tot ce s-a întâmplat în guvernarea 2009-2014 nu se prescrie. Nu am niciun dubiu că în asemenea caz, cei care au votat această lege ar cere CC să o declare neconstituțională. Pe mine mă miră că cei care au inițiat şi au votat această lege nu au intuit efectul de bumerang pe care îl poate avea chiar împotriva lor.
– De altfel a și fost înregistrat un proiect privind faptele legate de vânzarea BEM şi concesionarea Aeroportului să nu poată fi prescrise.
– Exact despre asta vorbeam, deși n-aș exclude că autorii proiectului au vrut să scoată în evidenţă tocmai ridicolul acestei legi şi să arate ce precedent poate crea, astfel că i-a pus în situaţie delicată atât pe autorii inițiativei, cât şi pe cei care au votat-o. Am urmărit cu toții dezbaterea care a avut loc în parlament la votarea acestei legi. Raportorii, pur şi simplu, nu găseau argumente să o explice din punct de vedere juridic. A fost o lege votată în viteză, fără să se ţină cont de Constituție şi de opiniile juriștilor.
– Şi acum, putem spune că dosarul 7 aprilie e închis pe veci?
– Cu ocazia dezbaterii pe marginea acestei inițiative, opinia publică a aflat că nici măcar nu există un asemenea dosar. Potrivit reprezentantului Procuraturii, rezultă că în procedură nu există dosare în privința cărora s-ar aplica legea dată. A fost o lege fără obiect. Dacă vorbim însă de faptele cu caracter penal din perioada respectivă, realitatea este cu totul alta: ele nu se prescriu, din cauza gravității lor ele nu sunt încadrate la fapte cu termen de prescriere scurt.
– Păi, şi pentru ce a mai trebuit toată această poveste cu legea votată în pripă, cu o zi înainte de 7 aprilie?
– Trebuie să-i întrebaţi pe cei care au votat-o, ea era de la bun început clar anticonstituțională şi fără obiect.
– Unii comentatori acuzau Curtea că obstrucționează aflarea adevărului despre 7 aprilie, prin faptul că a declarat neconstituțională această lege.
– Proverbul spune că se aruncă cu pietre numai în pomii cu roade. Acesta este și cazul CC: cu cât ne facem datoria mai tranșant, cu atât sporesc atacurile şi presiunile. Comentarii, manipulatorii vor exista mereu. Realitatea este alta. Legea dată nu avea obiect, iar torționarii din timpul evenimentelor din 7 aprilie pot fi traşi la răspundere şi fără această lege, asta dacă instituțiile statului vor dori sau vor fi lăsate să-şi facă treaba. Anul trecut CC a fost supusă unor atacuri antidemocratice fără precedent, campanii de presă murdare la adresa instituției, campanii murdare la adresa mea şi a colegilor mei judecători, care au culminat cu încercarea de a lichida componenţa actuală a Curţii. Cu regret constat că asemenea campanii se reiau. Celor care azi încearcă să atace din nou CC, le recomand să nu uite de acea pată urâtă şi ruşinoasă asupra guvernării democratice din ultimii ani.
– Ce campanii se reiau?
– Am spus-o cu mai multe ocazii, nu voi ezita să reacționez, când va fi atacată Curtea. De această dată, sub paravanul unor false analize, anumite instituții media proguvernamentale iniţiază o campanie grosolană de dezinformare și manipulare a opiniei publice, lansându-se zvonul că CC ar putea anula „realizările din ultimul an, inclusiv cele care vizează integrarea europeană a RM (liberalizarea regimului de vize, semnarea Acordului de Asociere, crearea Zonei de comerț liber cu UE etc.)”. Pentru orice persoană cu bună credinţă şi în deplinătatea facultăţilor mentale, este evidentă absurditatea unor asemenea „idei”. Aceste „analize” sunt cu atât mai absurde şi un non-sens, or acest lucru este imposibil, deoarece există norma constituţională şi o jurisprudenţă constantă a CC, potrivit cărora hotărârile Curţii Constituţionale produc efect doar pentru viitor. Prin urmare, este clar din capul locului că „realizările din ultimul an, inclusiv cele care vizează integrarea europeană a RM (liberalizarea regimului de vize, semnarea Acordului de Asociere, crearea Zonei de comerț liber cu UE etc.)” nu au cum, nici măcar teoretic, fi anulate de CC. Eliminarea prescripţiei pentru dosarul 7 aprilie denotă că nu CC este instituţia care emite acte cu efect retroactiv… Vreau să le transmit autorilor acestor minciuni următorul mesaj: atitudinea europeană, despre care unii vorbesc la tot pasul, nu înseamnă utilizarea presei în scop propagandistic, informarea nu înseamnă manipulare, analiza nu înseamnă speculație. La fel, europenismul nu presupune defăimarea instituțiilor statului, în scop meschin electoral.
– O altă decizie este cea de zilele trecute, când aţi declarat neconstituțională legea privind posibilitatea ca judecătorii Curţii să fie revocați.
– Faptul că unora le-a dat prin cap că ar putea revoca judecătorii CC într-un moment în care nu le-au plăcut anumite soluții este, probabil, cel mai antidemocratic incident din 2009 până azi. Este cazul infractorului care vrea să stranguleze judecătorul care l-a condamnat. Şi asta nu o spun pentru că e vorba de instituția al cărei președinte sunt. Până la 3 mai 2013 nicio guvernare nu şi-a permis să facă așa ceva, deși mai toate guvernările, în anumite momente, au avut tensiuni cu Curtea Constituțională. Acesta este și motivul pentru care toate instituțiile europene importante, de la Comisia Europeană, Parlamentul European, Consiliul Europei până la Comisia de la Veneția, au emis declarații oficiale în care condamnau clar atentatul nedemocratic asupra CC. Amintiți-vă cum veneau declarațiile oficiale din partea înalţilor oficiali europeni, în care cereau autorilor legii respective să renunţe la ea. Doar presiunile oficialilor europeni l-au forțat pe președintele N. Timofti să nu promulge legea, astfel încât ea a rămas oarecum suspendată pentru un an. Autorii ei nu au încercat din nou să o voteze doar pentru că exista un risc major pentru continuarea parcursului european al RM.
– Într-un interviu aţi sugerat că PLDM a scris această lege, dar s-a ascuns după PCRM.
– Știam că se pregătește o asemenea lege cu câteva zile înainte de 3 mai, dar speram că nu se va ajunge ca aşa ceva să fie votat. Pentru nimeni nu a fost un secret cine sunt autorii acestei legi. Ne amintim cu toţii că public legea era susținută şi promovată de liberal-democraţi, nu de comuniști, cei din urmă, de altfel, nici nu au ascuns acest fapt. Comuniștii au votat cu mare plăcere o lege care compromite guvernarea democratică, amuzându-se copios cum se măcelăresc între ei democrații.
– Şi de ce aţi declarat neconstituțională legea asta abia acum? De ce nu atunci când toată Europa o critică?
– Pentru că abia acum am fost sesizaţi. În altă ordine de idei, pe parcursul acestui an, am cerut de mai multe ori ca această lege să fie supusă votului în parlament, pentru a avea o anumită finalitate. Autorii legii nu au dorit acest lucru, preferând să ţină această sabie a lui Damocles deasupra Curţii. Dacă am fi fost auziţi şi legea ar fi fost supusă votului în parlament, probabil că nu se ajungea să fie examinată de Curte.
– De ce această sesizare a fost făcută acum?
– Ar trebui să-i întrebați pe ei de ce au făcut-o acum, poate au anumite motive. Eu cred însă că tocmai pentru că este an electoral, ei au vrut să nu existe acest instrument periculos de şantaj asupra CC, o instituţie care urmează să valideze rezultatul alegerilor şi nu e bine să fie supusă şantajului nimănui. Această lege era oarecum suspendată şi putea fi activată oricând, dacă nu le-ar fi plăcut vreo decizie a Curţii. Era ținută, probabil, intenționat în acest mod, suspendată. Acum nimeni nu avea curaj să o activeze, pentru că ar fi provocat din nou conflict cu toată Europa, însă nimeni nu poate şti ce idei le pot veni unora înainte de alegeri sau ce resentimente pot să apară şi o astfel de lege putea să fie oricând un instrument de presiune asupra Curții.
– Autorii nu puteau să o retragă singuri?
– Autorii nu pot să retragă o lege, ci doar un proiect de lege. Regulamentul parlamentului nu prevede retragerea unei legi adoptate şi nici Constituţia nu permite acest lucru, or, nu poate retrage un deputat, chiar dacă e autorul proiectului sau al iniţiativei, un act care a fost votat deja de majoritatea parlamentară. Un astfel de act nu poate fi respins decât prin votul parlamentului.
– PL şi PCRM par să fie partidele care se adresează cel mai des la CC, de ce?
– Este firesc, sunt partidele din opoziție. Cât timp PL era la guvernare, depunea mai rar sesizări. Puterea face legi, opoziția le contestă, deci e logic ca PCRM şi PL să se adreseze mai des la Curte, doar nu o să-şi atace puterea propriile legi.
Timpul.md
