Din păcate, mediul în care trăim ne-a dezvăţat să punem problema şi invers: se putea mai bine. Noi nu mai avem instinctul bunei vieţuiri, ci doar pe cel al supravieţuirii. Important e să mergem mai departe cu depresiile noastre cu tot.
Şi din această cauză, mai aruncăm câte un ochi la cei din jur. O fi având cutare bani, dar uite ce rău e fecioru-său. Deasupra Germaniei stratul de ozon e mai subţiat. Degeaba se dau mari francezii şi critică românii că toţi francezii sunt – mai nou – de culoare.
Acum, dacă stăm şi ne gândim bine, nici în America nu e viaţa aşa de roz cum credeam. Ne-o demonstrează protestele de la New York. Şi putem, la o adică, să facem o paralelă. Dacă pensionarii noştri nu îşi permit scumpirile care par să nu se mai oprească, vedem că nici americanii nu le mai suportă. Cu siguranţă că moldovenii nu au vilă şi maşini. Cei mai mulţi nu au. Nu îşi petrec concediile în Europa. Dar putem băga mâna în foc că nu au nici ratele la bancă pe care le au americanii. După regula de trei simplă vedem cu uşurinţă că raportul dintre nivelul nostru de trai şi datoriile noastre la stat e direct proporţional cu raportul dintre nivelul de trai al americanilor şi datoriile lor bancare.
Ar trebui asta să ne liniştească? Sau să ne bucure? Un moldovean nu se va sinucide pentru 3000 de lei restanţă la cheltuielile de bloc, dar un american cu 300.000 de dolari s-ar putea să o facă. Şi nu neapărat din decepţie. În Moldova pe lângă datoria la bloc se mai adună de cinci ori pe atât ca să faci o înmormântare, pe când în America primeşti de cinci ori datoria amintită de la agenţia de asigurări pe viaţă. Deci, de vreme ce noi ne afundăm şi mai tare familia în datorii, sinuciderea unui american rezolvă problemele celor de acasă.
În fine, pe lângă bătrânii noştri care continuă să se plângă pe străzile oraşului, vedem tot mai multe capitale ale lumii ieşite la proteste. Grecia a dat doar startul. Se pare că şi la acest capitol grecii vor face începutul istoriei.
Problema care ne priveşte direct, dincolo de trasul cu ochiul şi încurajarea vulpii – acri sunt strugurii! – e alta. Suntem convinşi că în America sau în altă parte, pensionarii nu se vor debranşa de la căldură pe timpul iernii. Şi nici nu vor înlocui caloriferele cu sticle de plastic umplute cu apă caldă şi îngrămădite cu ei sub plapumă. Ei nu vor să supravieţuiască, ci vor să trăiască mai bine, din ce în ce mai bine.
La noi vor fi mulţi care vor dormi între sticle de plastic calde gândindu-se cu amărăciune că se putea şi mai rău de atât. Sau pur şi simplu analizând în minte neajunsurile americanilor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
