Auzi că se vorbește pe această temă oriunde: la birou, în transport, în stradă, acasă… oriunde… și chiar… la nuntă, dacă nu Doamne ferește și la înmormântare. Vorbesc aproape toți: părinți despre copiii lor, dacă au absolvenți în familie, frați, nepoți, veri, vecini etc., despre cei sau despre ei înșiși care râvnesc la o diplomă de bacalaureat. Anul acesta despre examenul de BAC se vorbește ca despre un titanic care s-a scufundat, însă, în 2013, pe malul Bâcului, dar nu de tot, mai sunt șanse… la sesiunea repetată. 

În R. Moldova, odată cu înființarea liceelor în anii 90, examenele de bacalaureat le susțin unii care pretind la o diplomă de studii superioare, respectiv la o profesie, la o carieră, la succesul de viitor, așa cum e la modă să se gândească astăzi, și alții care pretind de asemenea, însă, la studii performante, la o profesie nobilă, dar trecute, în primul rând prin cunoștințe, prin eforturi intelectuale, prin muncă, printr-o concurență sănătoasă, acceptată, prin lecturi, prin conștiința învățării etc. La toate acestea dacă se mai anexează și fondul genetic intelectual, nu doar succesul va fi garantat, ci și calitatea de om ce-i va asigura succesul în viață. De la o vreme, mulți au cam uitat să gândească, ci le place doar să trăiască, punând banul ca gir în viață. Expresia „intră cine vrea, iese cine poate” e rămasă în trecutul de aur al istoriei, când absolvenți, cu adevărat titani ai viitorului, Eminescu sau Blaga, Rebreanu sau Preda, absolveau școala cu o medie comparabilă cu a unui absolvent mediocru, însă fondul pregătirii lor este incomparabil superior cu al unui absolvent zecist din 2013. De ce oare în era IT, cei mai mulți dintre tineri pică testul de cultură generală? De ce la ora actuală forma bate fondul, de ce școala se transformă și mai mult într-o instituție, de tip contabilitate, în care se numără banii și nu se estimează cu adevărat cunoștințele tânărului?

Ca și cadru didactic, reforma trebuie începută de la mine

În fiecare an, în ajunul sesiunii de examene, Ministerul Educației aduce reforme în învățământ. Un ministru nou își va lăsa amprenta pe o schimbare inedită, aplicabilă prin faptul că „ordinul se execută, nu se discută”. Îl va interesa dacă această reformă va fi aplicabilă pentru anii următori? Ca și cadru didactic, eu zic că reforma trebuie începută de la mine. Conștiință, profesionalism, dăruire, pregătire continuă nu trebuie să fie cuvintele-cheie, frumoase, la mare căutare într-un dosar sau portofoliu pe care și le pregătește profesorul pentru obținerea unui grad didactic (mai ales pentru acei care plagiază dosarele colegilor trecându-și doar numele său). Aceste cuvinte, însă, ar trebui să fie înscrise în procesul activității sale, funcționabile și aplicative. Din păcate, un asemenea profesor, cu cât mai cinstit și onest își afirmă virtuțile sale pedagogice, cu atât mai mult va fi respins de manager, considerat „un tip/o tipă”, a cărui personalitate va fi mereu dezagreată, va fi ocolit de colegi, aceștia păstrându-și comoditatea de lichele în fața „șăfului”, va fi „controlat” mai des de inspector, pentru a-i mai potoli avântul pedagogic. Accept orice reformă de sus pe care o trec prin mine, în primul rând, și poate de aici ar trebui s-o înceapă și organele de resort susținând, promovând, remunerând cadrele bune, calitatea muncii lor. Pedagogi buni sunt acei pe care nu-i guvernează banul, din entuziasmul căruia elevii vor avea mai multă încredere în fața unui examen.

BAC-ul devine un titanic și mai de temut

Pentru a avea dreptul să vorbesc despre elevii care trec prin învățământul reformator, riguros cu ei, spun unii, mi-am făcut un examen al conștiinței mele. Și totuși ceva este putred… în R. Moldova. O fi mai multe. Pe cine l-a interesat să clădească ceva durabil, care să reziste, care să fie detașat de imoralitate? S-a ajuns ca din învățământ să se câștige, exemplu cu procurarea autobuzelor, sau directori de școală casele cărora concurează cu cele ale funcționarilor din economie, pentru unii BAC-ul a devenit o sursă de venit, iar pentru alții și o sursă din fondurile de caritate ale părinților. Zici că sunt fragmente din operele clasicilor literaturii. O fi, dacă traseul nostru în învățământ este să inversăm valorile. De aceea am ajuns în situația când elevii noștri nu mai citesc cărți, pentru că le este mai ușor să se inspire din realitate, pentru că au convingerea că un pedagog cu un salariu minim, va accepta ciubucul consistent de la elev pentru a-i rezolva testul (de fapt, acesta e un efort intelectual sau o autotestare a sa). De aceea la subiectul de literatură, elevul de clasa a XII va reduce angajarea operelor doar la poveștile citite în copilărie de educatoare, dacă nu cumva nici grădinița nu a frecventat-o. Așadar, din an în an, elevi, profesori, părinți se pregătesc să „ancoreze” o nouă sesiune de BAC, care devine un titanic și mai de temut, pentru că nu știi dacă toți cei de pe bord, pasageri sau cârmaci, vor reuși să fie puternici cu adevărat și să meargă împotriva curentului.